Pașii dimineții

Imediat cum am ieșit, am simțit frigul dimineții de ianuarie pe obraz. În următoarele secunde mi-am observat respirația în aburi. Am privit în sus și am zâmbit. Norii, și ei mie.

Văzusem că autobuzul ajunsese în stație, iar eu nu. Am grăbit pasul și am observat că semaforul mi se face verde. Aproape o sincronizare perfectă. Traversând strada, un sentiment ciudat m-a cuprins și am simțit cum inima îmi bate mai tare. Mi-am zis că e posibil să pierd autobuzul și probabil asta era cauza. Din instinct am întors capul în dreapta și am văzut o eșarfă cunoscută. Persoana ce o purta m-a privit cu coada ochiului și Continuă să citești Pașii dimineții