Om necioplit

Cee liniştit am plecat astăzi de la liceu! Nu tu stres, nu tu plictisealăă. Cheia din buzunar, click – s-a deschis, am lăsat ghiozdanul, motor, a-ntâia, semnalizare, frâna de mână. Am plecat aşa încet, fără nici o grabă. Prin oraş la fel. Am avut de observat destulă lume moleşită de căldură.

Aaam ieşit pe european şi am mers regulamentar cu 80 km/h. Ajung în localitate. Reduc frumos viteza pe la 60, apoi sub şi ajung în intersecţia unde trebuie să dau prioritate de dreapta. Cei din stânga au STOP, ce mă doare pe mine? Poate pentru că am fost prea relaxat nu m-am asigurat şi de acolo :-L Când să iau virajul la stânga, dă omu în frâne, claxoane şi tot tacâmul. Începe să gesticuleze din buze nişte cuvinte de care nici nu vreau să mă obosesc să aflu ce a avut de zis pentru că nu are rost să-mi mănânc creierii să stau să-i răspund lui. I-am aruncat o faţă de “Ce vrei? Aşteaptă să trec!” şi am ridicat mâna ca şi cum aş fi cerut explicaţii. I-am luat faţa şi m-am abţinut să nu îi răspund la limbajul lui de cacao de om bogat cu maşină de maşina :[email protected] Ce-i drept am tras o sperieturăăă, dar mi-a trecut repede pentru că am dreptate. Ce bine mă simt 🙂

În fiecare zi mi se demonstrează că România este unde este din cauza educaţiei şi nu se limitează numai la ea. Motivele cresc şi încep să urăsc ţara asta.

3 comentarii la „Om necioplit”

Comentariile sunt închise.