Poem pentru prieteni [ORIGINAL]

Poemul anterior, după cum am spus, a fost modificat şi dedicat cele mai bune prietene a mea, aşa că aici se găseşte varianta originală.

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri,
dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.
Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici.
Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele.
Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te,
dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,
dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul.
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…
si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.
Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi.
Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.

Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta…
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.

Autor: J.L.Borges

Poate altă dată

O nouă zi, aceeaşi viaţă, un nou început în care am început să pun speranţă,
Aceeaşi fată pe care o plac dintr-o zi de vară,
Aceleaşi chipuri triste pe care le vad în fiecare zi la şcoală.
Multe s-au ruinat, dar vremea bună şi pe strada mea va trece,
Poate doar în vizită sau poate s-alunge vremea rece,
Care a pus stăpânire pe inima ei, iar focul din mine nu poate s-o dezgheţe.

Vine Crăciunul, aştept să vină Moşul
Oare de ce sărbătorile de iarnă nu-şi mai au rostul?
Parcă am mai multe griji.
Mă gândesc mereu la tine, sper să te simţi.
A trecut ceva timp şi eu tot te visez.
Nu pot sa am pe altcineva, oare de ce?
Un simplu sărut a fost mortal,
Aş vrea să te am lângă mine, dar nu pot să te am.
Încerc în fiecare zi să uit de tine,
Dar când te vad, simt că ceva arde în mine…
E inima mea ce iese din piept
De fiecare dată când te întalnesc.

Cred că am început să le amestec.
Mă gândesc la ceva, dar inima tot dupa tine tânjeşte.
Orice aş vrea să fac, inima despre tine scrie.
Oare de ce fac aceste versuri,
Când ştiu că nu o să te am niciodată lângă mine?

Mi-am propus că nu o să termin ce am început
Dar nu pot să uit ce a fost în trecut
Cineva spunea că
“Vremea bună va trece şi pe strada ta.”
Tot acel cineva spunea
“Dumnezeu vede tot!”
Dar şti ceva?
Stau şi realizez astă seară,
El a sperat încontinuu la acea persoană
Şi uite că a visat
Şi s-a întâmplat
Azi sunt împreună şi împart acelaşi pat.
Şi dacă el a sperat, eu de ce sa nu sper?
Poate soarta va fi bună şi cu mine… într-un fel.

Stau şi mă gândesc ce deprimat sunt astă seară,
Şi crede-mă că nu e prima oară…
Sunt nopţi în care cu greu pot să adormn
Şi mă trezesc dimineaţa rupt de somn.
Şi e numai vina ta,
Chipul tău e mereu în mintea mea.
Poate mă ajuţi tu cu ceva,
Mă gândeam
Şi eu aşa ca orice visător,
Cum ar fi să fi cu mine
Să stăm şi să ne sărutăm unul pe altul în dormitor…
Dar ţie nu-ţi pasă.
Şi şti că mă fac că nici mie nu-mi pasă
Şi las în spate toate grijile.
Şi cu toate astea o să aştept,
Momentul potrivit
Să-ţi spun din nou ce simt.
Şi poate îmi vei spune un da
Sau poate mă vei refuza
Cu acel “nu” rece ce-mi va face din nou praf inima.

Autor: Gruia Bogdan

Poem pentru prieteni

Aş vrea ca această poezie să ajungă exact acolo unde vreau şi sunt sigur că va ajunge. Am modificat-o puţin pentru a se înţelege perfect unde îi este locul.

Nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
nu am răspunsuri pentru îndoieli şi temeri,
dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.
Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici.
Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile şi succesele tale, nu sunt ale mele.
Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericită.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te,
dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,
dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul.
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău…
şi tu vei fi din nou bucuroasă de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
În aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.
Nu erai nici prima, nici ultima şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericită…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi.
Ascultă-ţi inima. Fii încrezătoare în viaţă.

Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta…
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.

Autor: după J.L.Borges

Scrisoare de dragoste

Oare sentimentul de iubire pe care îl port în suflet, îl pot înţelege şi alţii? Poate, dar nu la fel de intens cum îl simt eu… În caz că nu ai observat aş prefera să îţi arăt cât te iubesc, dar în aceasta scrisoare cuvintele vreau să-şi dovedească măiestria. Fiecare minut fără tine pare o eternitate, fiecare atingere mă face să înnebunesc, iar cu fiecare sărutare, inima vrea să iasă din piept.
Clipele petrecute cu tine au fost unice, iar sentimentul de iubire nu poate fi mai intens decât acum. Ador buzele tale catifelate, părul mătăsos şi ochişorii tăi negrii cu care mă priveşti cu atâta duoşie.
La început totul a fost o joacă… jocuri copilăreşti prin care ne-am maturizat amândoi, apoi totul s-a schimbat…
Sentimentul de iubire a început să apară, iar cu timpul a devenit acel sentiment suprem.
Vreau să ştiu dacă a meritat să te întâlnesc, daca totul, peste ceva timp, vei da uitării sau mă vei păstra în inima ta pentru totdeauna.
Tu vei avea mereu jumătate din inima mea, indiferent de ce se va întâmpla…

Autor: Gruia Bogdan

Cole

Poţi cunoaşte o fiinţă care are mult bine în sufletul său
Dar am cunoscut persoane care mi-au făcut foarte mult rău.
Trebuie să ştii că după mult bine
Urmează ce-i mai rău
Şi la suflet el sau ea te-atinge
Acolo unde te doare cel mai rău…
Aş vrea să uit tot ce mi-ai spus,
Să uit c-am fost prieteni,
Să uit ce împreună am făcut
Şi totul poate era invers…
Nu mă aştept să înţelegi
Cam tot ce am pe suflet
Şi chiar dacă am spus ce-am spus un pic mai sus
Mai bine am fi rămas prieteni.
Nu ştiu dacă ar fi trebuit să mă bag în viaţa ta,
Dar simţeam că între noi se va lega ceva.
Acolo undeva în suflet asta mă doare
Şi în puţini o să mai am încredere,
Ştiind că n-o să dureze mult
Şi sentimentul de prietenie uşor… uşor dispare.
Chiar nu ştiu unde o să ajung
Gândidu-mă la tine.
Şi vrei să-ţi spun ceva?
Chiar aş vrea să fii cu mine.
Nu ştiu cât de mult te va surprinde,
Dar inima tot după tine tinde
Când mă luai de mână simţeam că-nebunesc,
Iar prin câteva cuvinte inima vroia să iasă din piept
Nu vreau să mă înţelegi greşit,
De el nu te despart,
Dar înainte de-a pleca
Am vrut măcar un rămas bun să-mi iau…

Autor: Gruia Bogdan

Regina mea

Încă o noapte albă,
Încă un gând nebunesc.
Mi-am promis acum ceva timp că o să mă opresc.
Aş vrea, nu doar să scriu, să pot să şi vorbesc.

Am stat şi m-am gândit ce să fac cu vocea din mine
Şi am realizat că aşa e mai bine,
Să scriu mereu ce simt
Şi simt că mă descarc scriind mereu câte ceva,
Poate cineva într-o zi va aprecia.

Dacă n-ai fi fost tu REGINA NOPŢII MELE,
Alături de care trăiesc fiecare vis,
În fiecare noapte uitându-mă la stele,
Îmi dau seama că eşti de neatins.

Doar tu m-ai învăţat să scriu,
Să pun suflet în acel ceva,
Să cred în visul meu… al nimănui,
Ce nimeni nu mi-l poate lua.

Un vis nebun de neatins,
Regină cu inima-mpietrită,
Tu n-ai aflat nici până acum
Cum e să fi cu adevărat iubită.

Şi aştept mereu să te întâlnesc,
Nu doar în visul meu,
Să-ţi spun cât pot să te iubesc.
Doar lângă mine aş vrea să fi mereu.

Un vis de-al meu nu poate fi real,
Aş vrea mereu să te visez,
Să nu mă mai trezesc
Şi doar tu REGINA MEA,
Să mă faci să simt că în sfârşit trăiesc.

Autor: Gruia Bogdan

Micuţa

După jumătate de an
În care n-am mai scris nimic,
Am pierdut ceva foarte de preţ.
Inima ta să plece, nu pot s-o opresc.
A început frumos cu un sărut graţios,
Ascunşi de lume, de vânt, de soare,
Într-un loc unde totul începuse să prindă culoare.

În scurt timp a urmat primul te iubesc,
După o zi în care lacrimile tale mi se lipisera de piept.
Nu am putut să-ţi spun…
Cu toate c-aş fi vrut
Să te privesc adânc, să-ţi spun ce simt, apoi să te sărut.

Un înger pe pământ stă chiar în patul meu,
Nu pot să îl trezesc, îmi este foarte greu.
Aştept să se trezească.
Stai… a deschis ochii deja…
Mă priveşte, o privesc,
Apoi mă întind şi eu uşor lângă micuţa mea.

Nişte vorbe spuse în vânt,
Cuvântul despărţire nu aş vrea să-l mai aud.
De ce am spus asta?
În veci nu îmi voi putea ierta aşa ceva.

Am rămas doar cu jumătate,
Cealalta e la tine
Şi-acum trăiesc în singurătate,
E scrum în mine.
De ce ai plecat, chiar te iubesc?
În câteva zile chiar am ajuns să simt
Că lângă tine pot să simt că traiesc.

Tu nu-nţelegi că fără tine
Îmi este tot mai greu?
Nimeni nu ar mai şti să te iubească
Cum te-am iubit doar eu.

Mi-e dor de tine, mi-e dor să te ating
Buzele tale fine, nu le mai simt.
Poate ai uitat ce-ai spus,
Tin să-ţi aduc aminte
Că sentimentul de iubire nu se spune în cuvinte.

Nu ţi-am spus că te doresc
Am vrut să-ţi dovedesc.
Dacă m-ai fi lăsat
Ţi-aş fi arătat adevăratul
Sens al cuvântului te iubesc.

Micuţa mea întoarce-te la mine!
Prin aceste versuri am vrut să îţi arăt
Că ţin cu adevărat la tine.
Aştept să-mi spui dacă rămâne-aşa,
Sau de mâine voi fi grăsuţul tău
Şi tu micuţa mea…

Autor: Gruia Bogdan

Demonul

Sânge de demon prin mine curge,
Şi inima simt cum pulsează frig
Puţini cei care pe suflet mă pot unge
Şi mă pot face un înger să devin.

E prea frumos să dorm adânc,
Închis în visul de cusur
Şi doar cu soarele pot să paşesc
Pe un tărâm plin de nebuni.

Am fost răcit de focul iadului
Ce n-a putut să mă cuprindă,
Cu timpul poate voi deveni
Acea fiinţă pe care o văd într-o oglindă.

Şi sunt un demon părăsit
Ce încerc să mă ascund în întuneric,
Dar focul ce pe inimă arde mohnit
Mă dă de gol tot timpul.

Începe să se aprindă acea flacără din mine,
Mă dă de gol din ce în ce mai mult
Şi simt că înnebunesc fără tine.

Nu pot să dorm sau dacă aţipesc
Pe tine nu pot să te visez.
Şi uşor uşor încep să mă îngrijorez…

Un demon părăsit
În liniştea deplină
Doar cu focul lângă el
Care plânge şi suspină.

Sper că n-ai plecat din ale mele vise
Să stau închis în negrul meu
Şi cu luminile stinse.

A încetat să ardă focul ce m-a cuprins,
Se pare că frigul iadului l-a stins.

Nu te mai vad… nu te mai simt…
Îmi spun că totul e bine, dar stiu că mint,
S-a stins… a ars… s-a dus tot…
E numai scrum în mine,
Sentimentele poate s-au stins
Dar se vor aprinde lânga tine.

Autor: Gruia Bogdan

Andru

Oare cum să încep aceste versuri despre tine?
Inspiraţia nu prea vine…
Te ştiu doar de un an,
Chiar dacă ne cunoaştem de mai bine.
Oare de ce am atâta încredere în tine,
Aşa cum ai şi tu în mine?
E distanţa între noi ce ne cam destramă…
Aştept să te revăd, dar timpul nu zboară.

Oare dacă am fi aproape ne-am întelege tot aşa?
Te las pe tine să răspunzi!
Eu… cred că da.
Ne vedem numai la web,
Nu te-am mai auzit de mult…
Cred că ar trebui să te mai sun.
Noi ne înţelegem foarte bine,
Dar mâţa ta cu papagalul meu nu s-ar întelege la fel de bine.

Autor: Gruia Bogdan