Iar visez…

  • 9 aprilie 2012
  • 13 Comments

M-a lovit iarăşi un gând din ăsta melancolic. Cel puţin aşa pare, dar în reveria mea este o atmosferă liniştitoare şi efemeră… realitatea strică totul :-s Sunt dezorientat, dezamagit, rupt de realitate şi efectele pe care le are asupra singurătăţii mele. Ştiu că greşesc undeva, am un hop mare de trecut şi nu-mi dau seama unde, al naiba de hop. Mă bate gândul undeva, dar nu sunt prea sigur unde. Totuşi cred că ceva mă aşteaptă pentru că, cunosc acest sentiment. L-am avut de cele mai multe ori în apropierea sărbătorilor. Nu este legat strict de obiceiuri sau mai ştiu eu ce, ci de plăcerea de a împărtăşi acest sentiment cu cineva.

Foarte greu de descris, păstrând nişte limite. Deja v-am indus în ambiguitate. Mda. Nu sunt prea clar. Am nevoie de atenţie şi mă refugiez aici, nu-i prea bine nu? 🙁 Iar mă simt singur, îmi pare rău…

De-aş vedea lumea cu alţi ochi sau prin ochii altcuiva, offf. Rămân îngândurat. Ineviatbil. Promisiuni, promisiuni făcute de mine pentru mine. S-au dus. Nu am realizat ce mi-am propus, în general şi de fiecare dată când mă gândesc la asta îmi zic că vor mai fi ocazii. Doar îmi zic, atât.

Un zâmbet subtil al ei mă duce iar pe valul visului dulce din care muşc înfometat. Ce senzaţie plăcută! Nu pot să cred că mă mulţumesc numai cu asta. Păcat.