Vreau să trăiesc o poveste

Nu îmi este de ajuns să visez chiar dacă, cu asta mă ocup în majoritatea timpului. Speranţa nu mă ajută să am ceea ce îmi doresc cu adevărat. Până la a se materializa gândurile mele de a trăi ca într-un basm este cale lungă.

Încă mă gândesc la acea vară şi o consider în continuare întâmplarea cea mai frumoasă din viaţa mea. Poate pentru că eram un copil de 15 ani care gusta din dulceaţa vârstei şi atunci am acceptat-o ca un moment de înaltă prioritate în topul fericirilor mele. De atunci nu s-au mai putut lega prea multe momente de acela şi puţine au ajuns aproape de el, dar niciodată peste 8->.

Înainte de acea vară eram ca acum: numai cu visul. La un moment dat, fără să-mi dau seama au prins rădăcini şi au început să crească sub ochii mei. Nu mi-am dat seama că începusem să mă împlinesc, pentru că uitasem de dorinţa de a o face şi aveam alte dorinţe. Am observat că totul se întâmplă cu un anumit scop. Că îmi dau seama sau nu, motivul rămâne neschimbat. E trist că am pierdut din valoarea dorinţelor pe care le aveam în trecut, iar acum când se îndeplinesc nu le mai acord o aşa de mare importanţă.

Ăsta ar putea fi un motiv în a crede în continuare că visele de acum vor deveni mai târziu realitate, dar mă tem pentru că nu vreau ca atunci când vor prinde viaţă, eu să nu văd asta şi să trec cu vederea.

Timpul trece şi ia cu el multe. Amintiri, sentimente, momente şi frumuseţi. Pe scurt, o viaţă de om. La un moment dat oricine îşi pune întrebarea “Ce rost are?”. Majoritatea nu îşi pot răspunde convenabil pe moment din cauza iluziilor deşarte. Fericiţi cei care o fac şi o fac şi bine.

Aici, eu mă detaşez spre prima parte :-s. Răspunsurile le voi primi mai târziu dacă nu niciodată. Am încercat să fac altfel pentru a evita aşteptarea, dar oricum aş da-o, tot acolo ajung. Este un fel de labirint cu mai multe drumuri şi aceeaşi uşă de ieşire.

Am deviat un pic de la subiect. Am vrut să spun, ca un copilaş ce-i cere mamei o jucărie din magazin, că vreau şi eu o poveste. Nu ştiu dacă mă gândesc exact la o poveste ca cele din filmele care-mi plac mie, sau la o poveste originală cu un final fericit. Vreau ceva care să mă scoată din viaţa mea şi să fie cu totul nou. Nu mai vreau tentaţii, lucruri care să mă facă să fac alegeri şi să fiu nehotărât, să mă ducă în impas sau în extaz de supărare.

Libertate, bunătate, duioşie, tandreţe, iertare, independenţă şi sentimentul de oprire al timpului. Acestea ar fi principalele caracteristici ale lumii în care să fie introdus noul eu. Cum spuneam, mai am până să ajung acolo. Poate trebuie să mai visez, să mai sper, să mai mai mai.

Îmi doresc ca atunci când o să ajung unde vreau acum, să îmi dau seama că tot acel lucru îmi doresc şi să mă simt împlinit.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

2 thoughts on “Vreau să trăiesc o poveste

  1. Si o sa o traiesti exact in momentul in care vei fi pregatit sa ti-o scrii cu sufletul. stiu, iti suna a cliseu…asa eram si eu candva, desi altii imi spuneau: viseaza, va veni si vremea in care iti vei scrie povestea, nu credeam…si iata ca atunci cand nu mai speram…am gasit personajul perfect pentru genul meu de poveste, viata mi s-a schimbat…iar visele continua sa zboare libere. Asadar, viseaza, spera, chiar daca ai obosit. meriti o poveste frumoasa si speciala…poate de asta dureaza asa mult. dar ai timp…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *