Uite cum se complică lucrurile

Totul a plecat de la un neînsemnat tutorial de a rezolva cubul rubik. Am găsit pe youtube nişte tutoriale şi dăi şi experimentează. Am ajuns la ultimul algoritm de aplicat şi l-am greşit. S-a dus totul de râpă. Pfoaaa. Am prins o ciudă de toată frumuseţea. Plin de nervi am dat cu el de masă, încet şi s-a spart în bucăţele =)). Dacă ştiam  că este aşa de sensibil ca mine X( făceam asta de la început. L-am aranjat în bucăţile componente, pe culori şi a ieşit ca şi noi.

Făcui ce făcui şi iar îl încurcai X(.

În fine. Nu asta era subiectul general. Vroiam să mă mai descriu un pic în cuvinte, să spun că sunt prea sensibil, irascibil şi plin de ură. A tot ce cuprinde jurul meu. Simt cum înnebunesc. Iar vreau să dau în stânga şi-n dreapta. Iar nu mă pot linişti.

Vai capul meu de neînsemnat ce sunt. Nţ nţ nţ. Nu ştiu ce şi cum să mai fac. Sunt plin de mine, plin de alţii, plin de ce vreţi voi. Cum mă golesc? Neeah.

Acum nici nu ştiu de ce sunt supărat, nervos.

Aaaaah, veşnică ură.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

3 thoughts to “Uite cum se complică lucrurile”

  1. Încearcă să-ți găsești și ceva lucruri care nu te enervează, nervii nu sunt buni deloc, la nervi putem să spunem și lucruri aiurea celor din jur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *