Ţigări penale

Astăzi am avut ocazia de a asculta poveştile unui bătrân despre cum s-a apucat de fumat la vârsta de 10 ani. Am ieşit la banca de la colţ, banca cercului meu de prieteni :>, şi ne-a scos din atmosferă un bătrân cu o pălărie maronie, nea Petre. Îl cunosc de ceva timp şi tot am impresia că nu le are pe toate, dar cred că este puţin mai sărit în comportamentul cu tinerii ;)). Ne-a salutat pe fiecare în timp ce ne-a numărat în rusă, am impresia (“Olgoş!” – nici acum nu ştiu ce înseamnă :))), apoi s-a aşezat pe bancă (bineînţeles i s-a făcut loc :D) Ne-a spus că ne cântă trei cântece, dar noi să îi dăm trei pahare de palincă. În fine. Am afirmat nedumeriţi şi a început să cânte fără să mai aştepte să mai scoatem o vorbă. Am început să râdem subtil :)). Au fost trei cântece cu o moară, o gară şi o piaţă. Nu mă puneţi să refac atmosfera pentru că nu reuşesc :-??

După asta, şi-a scos omul din buzunar o hârtie de ziar şi o pungă cu tutun :-&. Nu credeam că voi mai vedea vreodată ce am văzut când eram mic la un vecin care nu avea bani de ţigări. A rupt o bucată mică din hârtia de ziar şi a pregătit-o pentru tutun. Din pungă a scos elementul principal şi l-a azvârlit peste suprafaţa hârtiei şi pe pantaloni :-s. După ce a umezit bine hârtia cu salivă şi a lipit-o mi-am zis că a făcut o glumă cu toată chestia aia. Neeeh. Da de unde? Şi-a aprins omu` “jointul” şi a început să tragă din el. După fiecare fum scuipa tutunul pe care-l acumula pe buze. Ne-a amuzat aşa de tare… La un moment dat, unul din băieţii cu care eram a întrebat de filtru la care nea Petre a răspuns “Ăsta!”, arătând cu mâna pe piept, plămânii. A reuşit să ne scoată la zâmbete de ne-a făcut ziua mai bună. 🙂 Omul nostru însă era serios, aici.

La un moment dat am început să-i ascultăm povestea despre momentele lui din ’53 când mergea la clacă şi cerea vecinilor sau aduna de pe jos chiştoace şi le fuma cu frate-său. După ce ajungeau acasă, mamă-sa începea  să le ia seama.

– Petreee! Ia vino. Suflă!
– Fuuu!
– Aaa. Ai fumat firi tu al dracu!

În alte seri la fel.

– Petreee! Ia vino.
– Eee. Mamă, mai cheamă-l şi pe frate-miu.

*se ducea frate-său şi tot aşa pâna le-a venit o idee. S-au vorbit şi ce s-au gândit ei să ia din pătul nişte căpăţâni de usturoi şi să le mestece când ajung acasă.

– Petree! Ia vino. Suflă!
– Fuuu!
– Ptuuu! Puţi a usturoi!

Şi au scăpat de gura mamei, dar era deja aranjată. Tatăl aflase :-ss

Şi aşa a continuat nea Petre să ne încânte cu peripeţiile lui de pe la 10 ani :)). Personal mi-a lăsat o pată de nostalgie cu privire la vremurile care au trecut. Bine, eu nu le-am apucat, dar mi-ar fi plăcut să trăiesc ceva mai tradiţional, fără enşpe mii de gadgeturi şi politici şi greutăţi. Vremea trece, oamenii se schimbă…

P.S: am folosit regionalisme pentru a reda valoarea obiceiurilor din aceste părţi (Oltenia) 🙂

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

5 thoughts on “Ţigări penale

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *