Teama de a creşte

Mă tot gândesc la vremurile de acum, vremurile care au fost şi mă înspăimânt când mă gândesc că timpul trece şi nu iartă, cum am mai spus. Cresc. Asta nu îmi place din nici un punct de vedere mai ales că trebuie involuntar să mă schimb. Am tot vorbit atât de mult despre schimbare încât sper să-mi fie uşor să o fac când simt că este nevoie.

Sunt multe maxime peste care dau aproape zilnic şi multe dintre ele se referă la trecerea timpului, maturizare, schimbare, regrete, viaţă, persoane şi cel mai important lucru – care mă atinge pe suflet – prietenie. Nu ştiu dacă ar fi privit cum mi-aş dori acest articol, adică privit bine, cu duioşie, dacă aş dezvolta ideea despre prietenie, sigur din punctul meu de vedere.

Am lucruri în viaţă pe care nu vreau sub nici o formă să se schimbe sau să le pierd. Mi-am imaginat viaţă fără câteva dintre ele, pe rând, şi nu a fost o viaţă frumoasă. Sigur, nimic nu este infinit – nu ştiu dacă încă sunt împăcat cu ideea – dar clar nu vreau să pierd aceste lucruri de o valoare inegalabilă dată de simţul sufletului meu.

În discuţiile cu cei dragi apar uneori cuvinte grele, pe care regret că le-am spus sau mi-au fost spuse, dar oricum ar fi, aceşti oameni rămân în inima mea indiferent de greşelile pe care mi le fac. Subliniez: indiferent. Au ştiut, ştiu şi vor ştii cum să mă asculte şi cum să fie acolo. Au respectul meu absolut şi pot măcar să îi ţin în inimă, ca drept mulţumire.

Gândul că într-o zi voi pleca, mă moleşeşte, mă aruncă subtil într-o stare de reverie şi mă lasă aşa să plutesc trist şi nostalgic. Şi asta numai pentru că ei mă ajută să ajung unde voi ajunge, realizat mai mult sau mai puţin. Să nu se înţeleagă cumva că îi condamn.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

One thought on “Teama de a creşte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *