Amintiri

Asta e pentru zilele de vară când mă duceam la antrenamente
Şi apoi stăteam şi o ardeam aiurea pe afară,
Pentru fiecare party pe care îl aveam când cineva rămânea singur acasă,
Pentru fiecare beţie făcută şi regretată.
Şi pentru acele zile de care ne aducem aminte cu drag în fiecare seară ce au fost odată.

Şi încă regret cât de repede a trecut timpul acela din generală,
Mi-aduc aminte cu drag cum era în fiecare zi la şcoală
Să ne udăm cu apă când dădea caldură afară
Să fie gălăgie în fiecare oră şi tăcere când părinţii erau chemaţi la şcoală.

Aş fi vrut să fim aceeaşi clasă, să rămânem uniţi cum ne-am propus odată
Să nu ne fie frică la lucrare şi copiuţele să ajunga la fiecare din clasă
Şi iarna fetele să le luam la rând frecându-le cu zăpadă
Dar asta nu se întampla niciodată şi visele au rămas o amintire sperând că ne vom reîntâlni vreodată.

A venit toamna, a început o nouă viaţă pe care nimeni nu a aşteptat-o cu drag, doar cu sperantă,
Am cunoscut noi oameni de care îmi e drag câteodată
Şi mă doare când ieşim şi fiecare din noi are o altă povestire despre şcoală
Însă uneori mă bucur când ne reîntâlnim şi ne distrăm ca odinioară.

A venit iarna, se duce şi acest an în care nu am realizat prea multe
Aş fi vrut să mă gândesc mai devreme la aceste cuvinte
Însă viaţa îmi rezervă din ce în ce mai multe
Am facut multe până să învăţ că viaţa e zdreanţă câteodată
Şi că doar cei pe care îi am acum o să-i am pe viaţă.

Autor: Gruia Bogdan

Ganduri de Decembrie

Cu toate ca luna Decembrie a trecut deja, doar zapada ma face sa revin la amintiri si sa am acel sentiment placut ca se apropie sarbatorile. Caldura sobei din spatele meu accentueaza acest sentiment si ma trage si mai profund in amintiri. Sunt neimpacat cu o idee si ma tem ca este cea a timpului care trage dupa ea si alte evenimente care tin de el. Ma gandesc mereu ca am crescut, mi-am schimbat gandirea, perceptiile si poate si obiceiurile si ma intreb de fiecare data, cand voi mai fii ca inainte?:-s Chiar daca stiu raspunsul, permit imaginatiei sa-mi inspire o picatura de visare si iar plutesc…8->

Revenind la realitate imi dau seama ca din ce in ce, cresc responsabilitatile cat si posibilitatile pentru a putea pasi mai departe.

Cum afirmam in articolul Amintiri, imi placea sa merg si sa admir peisajele la Olt, in jurul sarbatorilor, am fost si acum cateva ore si impresia frumoasa ca prima data nu a lipsit. De asemenea nici fotografiile nu au lipsit. Apa inghetata acoperita de zapada nu m-a lasat sa vad limita dintre mal si cer si asta a fost cel mai impresionant lucru. Am uitat sa precizez de podul de tren peste Olt care completeaza peisajul. Astazi am admirat fericit o frumusete care nu s-a schimbat de cand o stiu.:)

Zapada, in sfarsit

Haaa cat ma bucur ca imi fur putin din timpul care trebuie ocupat cu altceva:-“. Leapsa este primita de la Razvann, in care trebuie sa pun niste poze facute acasa care sa surprinda cantitatea de zapada, asa ca am scos camera foto si am inceput sa fac poze. Dupa parerea mea nu am fost prea fair-play pentru ca Razvann mi-a dat leapsa pe 22 ianuarie, zi in care nu era zapada. Sper ca nu se supara nimeni daca de atunci s-a asternut putina nea 😀 Locuiesc la tara, deci nu va asteptati la blocuri, drumuri aglomerate si altele.

Simt nevoia de a va ura Craciun fericit, dar s-a cam dus Craciunul…si Revelionul:-s Bine ca a nins si pe aici pana la urma.

Si iata si pozele:

Sper ca nu va deranjeaza daca am pus o poza si cu surioara, tatal si catelul meu 🙂

Leapsa merge mai departe la: Refu, Lavinnia si cu mare placere celor care mai doresc.

Plimbare tarzie

Intr-o seara dupa ce ziua ninsese si linistea se asternuse peste oras, eram singur in parc. Totul capata o nuanta de alb, nu total dar suficient cat sa imi inspire o picatura de visare. Cele doua pahare de vin rosu in combinatie cu apa minerala degustate mai devreme cu doi amici, imi aduceau aminte de zilele de toamna tarzii, de culoarea aramie a frunzelor copacilor, de adierile de vant si tabloul creat de grupurile de  pasari ce se indreptau alene catre apusul soarelui, care accentua culoarea trista a sezonului ce urma sa vina.

Bancile acoperite de zapada ma indemnau sa trec pe langa ele, sa dau zapada la o parte si sa ma asez, insa doar pe langa una fac cativa pasi, intind bratul, visator, si strang zapada in palma doar cu patru degete. Se simte raceala zapezii si nu evita sa se topeasca. Ridic incet mana si indrept privirea spre palma umeda. Doar putina apa… Imediat in minte imi vine melodia Adelei, Set fire to the rain. Imi continui drumul cu un sentiment greu de descris pe moment si gandul imi zboara din nou la amintiri. Ies din parc nedumerit si cu parere de rau…despre mine. Apar aceleasi intrebari carora nu le-am gasit raspunsul, aceleasi cauze si efecte. Atmosfera devine ambigua, ce-i drept asa a fost de la inceput, dar atunci am sesizat, “visul luase sfarsit”.