Sentiment solitar

When I’m gone
Like the northern light
I’ll shine down on you

I will keep my magic sparkle
Brighter and higher
For you…

Noua melodie a lui Basshunter mă trimite cu gândul la vara în care am fost fericit, pentru puţin ce-i drept, dar am fost. Nu am nimic de reproşat celor care m-au susţinut şi mi-au fost alături.

Mai exact, acum aproape doi ani, la sfârşitul ultimului an de gimnaziu şi la începutul verii lui 2009. Pe atunci inima mea a prins curajul de a se ataşa de ea şi de a-mi inspira cea mai multă încredere de până în acele momente. Şi poate că aşa nu am mai avut niciodată. Timpul stătea în loc, visele prindeau viaţă, gândurile mele îmi zburdau prin cap şi aşa nu am avut nici o picătură de tristeţe. Ce-i drept, şi acum cred că am ţinut prea mult la ea, încât după zilele cu soare au plâns şi norii, s-au întristat şi florile, iar timpul – îl simţeam din nou cum trece şi mă ia cu el :-s

Mi-au rămas numai câteva amintiri, unele la care mă gândesc cu zâmbetul pe buze, altele pe care vreau să le retrăiesc, imaginea lănţişorului pe care l-am purtat cât am fost împreună şi o melodie – de la ea.

Revenind la prezent, simt atmosfera care începe să se formeze în jurul meu, mai puţin asemănătoare celei de atunci şi ceva mai tristă. Pretenţiile vin, dar nu ştiu cât de bine le voi satisface în această vară.

Emoţii din literatură

Cum spuneam ieri în articolul Prins în plăcere, revin acum cu impresii despre colajul în care, mai spun încă o dată, am avut o foarte mare plăcere de a participa. Bine, plăcerea a constat, în primul rând, în faptul că am avut ocazia de a fi cum, poate în adâncul inimii, mi-aş fi dorit să fiu, adică pe scenă. Să mă simt altfel, să fiu spontan din plin şi să trăiesc fiecare replică pe care a trebuit să o dau sau să o primesc.

În al doilea rând plăcerea a fost să simt că se munceşte totuşi la ceva dacă se doreşte ca acest lucru să se desfăşoare cum ar trebui. Mi-a plăcut pentru că m-am implicat, m-am dedicat şi am avut răbdare, cuvinte sustrase din sloganul pe care îl urmez de ceva timp, slogan pe care l-am dobândit în timp. Totul a fost o experienţă pe care cu greu aş putea să o reîntâlnesc sau chiar nu aş mai putea :-s.

Nu sunt în calitatea de a da calificativul pentru colajul pe care l-am jucat, dar personal sunt fericit pentru tot indiferent de greşelile care au apărut. Fiecare moment de aşteptare, cât de mic, între replici, a fost o pauză, ca liniştea dinaintea furtunii, după care intervenea subtil profunzimea sentimentelor cu care trăiam fiecare cuvânt. Într-adevăr momentele în care bătăile inimii s-au repezit au existat şi ele, mai ales când cuvintele pe care le-am primit au fost spuse în timp ce eram privit adânc în ochi.

Pe de altă parte, au apărut şi sentimente de nostalgie, lăsate în urma corzilor de chitară ale unui coleg. Atmosfera a fost una de vis în cele din urmă, cu ajutorul îngerilor din colaj (să nu mai zic despre faptul că, colega de la 12 A m-a redus la tăcere 8->). Am fost furat de părtile de literatură din care a fost compus colajul, am fost trimis pe valul lin al lumii cărţilor şi gândurile mele au tresărit când am auzit că “poezia este tot ceea ce rămâne după o viaţă trăită”.

Aici numai am descris cum m-am simţit. Vă asigur că într-un articol viitor voi reveni cu poze şi eventual colajul în sine. Aştept şi eu cu nerăbdare să mă revăd, să mă văd mai bine… “să mă conving că acolo unde e literatură e viaţă”.

1 Martie

Astăzi mi-am început ziua ca de obicei, cel puţin până am ajuns la liceu. Acolo am fost putin pus sub semnul întrebării pentru că în jurul orei 7:45 clasa era închisă 😕 Erau alţi câţiva colegi pe lângă mine, unii care ştiau ce se întâmplă, alţii la fel de nedumeriţi ca mine. Nu am îndrăznit să pun prea multe întrebări despre aşteptarea noastră pe sală, pentru că bănuiam că este o surpriză pentru colege 😀

În sfârşit am intrat în clasă (doar băieţii) şi mi s-a confirmat bănuiala >:). În fiecare bancă, unde stau fetele, era câte o floare şi simbolul zilei de 1 Martie, câte un mărţişor. Eu zic că a fost o surpriză cât de cât frumoasă, mai ales că ne-am detaşat de rutina de a da fiecărei fete în parte florile.

Prin acest articol, am intenţia de a vă dori o primăvară cu mult soare şi adieri de vânt dupa placul sufletului. Mireasma pomilor care vor urma să înflorească, la fel şi a florilor care vor urma să coloreze atmosfera, să vă facă să uitaţi de probleme şi să acordaţi mai multă atenţie lucrurilor mărunte care vă fac fericiţi.

Observator literar

Astăzi la ora de limba şi literatura română, eram captivat de spusele doamnei profesoare despre legăturile dintre diferiţi scriitori din perioada paşoptistă şi nu numai. La fiecare eveniment pe care îl descria îmi era greu să nu-mi imaginez împrejurările, ba mai mult, să mă imaginez chiar eu participând la acţiune, eventual observând fiecare mişcare şi gest al celorlalţi participanţi, marii scriitori, bineînţeles.

Acest “observator”, cum îi place doamnei profesoare să îi spună, mi l-am format de când eram mic şi citeam plin de pasiune şi suspans povestiri, basme şi poveşti. Iubeam momentele de excelenţă când citeam şi cartea îşi făcea treaba de a mă atrage cu trup şi suflet în paginile ei.

Cu personajele din cărţile copilăriei (Doi ani de vacanţă – o carte de marcă), prieteni, până la urmă, pot spune că am trecut prin situaţii limită, am navigat pe ocean cu sentimentul destinaţiei necunoscute, am înfruntat animale sălbatice, am descoperit locuri naturale frumoase, am împărţit aceeaşi hrană câştigată cu greu din braţele naturii, am gustat din durerea sclaviei, chiar a morţii şi am iertat copilul din a cărui greşeală am ajuns împreună pe acea insulă, după doi ani devenind într-adevăr alţi oameni.

De asemenea am trăit la maxim si evenimentele din Robinson Crusoe, carte care m-a impresionat frumos prin întâmplările prin care a trecut personajul principal. Şi exemplele pot continua… Astfel am cunoscut bucuria de a participa întru totul la acţiunea unei cărţi şi aşa mi-am dezvoltat un “al şaselea simţ”.

În prezent îmi este puţin greu să îmi trimit “observatorul”, în primul rând pentru că nu mai citesc :-s, chiar dacă ştiu că plăcerea ar fi maximă simţindu-mă din nou printre personajele unei opere literare.

Craciun fericit!

De mult astept acest moment calduros. Fie ca lumina Bradului de Craciun sa va lumineze inima si sa va incalzeasca cand aveti nevoie de liniste, familia sa va fie alaturi in orice moment al vietii si sanatatea sa va binedispuna in activitatile pe care urmeaza sa le faceti si sa le terminati cu bine pe toate. Speranta sa nu va paraseasca si succesul sa nu va dezamageasca. Luati o pauza, acordati atentie familiei si lasati-va dusi de caldura atmosferei acestei perioade de vis.>:D<