Ca început de an

Încep cu “La mulţi ani!”. Toate urările mele de bine pentru toată lumea. Am intrat şi în al treilea an cu blogul, un eveniment micuţ şi important pentru mine. Sper ca în anul ăsta să fac tot ceea ce îmi trebuie pentru viitor. Este un an de cumpănă pentru mine şi înţelept ar fi să trec pragul din prima.

Sper la mai multe situaţii fericite, la mai multe realizări duse la bun sfârşit, la mai multe tangenţe cu persoane care merită şi la o viaţă mai bună în principiu. Sper să nu mai am atâtea probleme personale, să nu se ivească situaţii neplăcute prea multe şi măcar anul ăsta să îmi fie exact pe plac.

Sper, sper şi iar sper, tot răul spre bine. Şi presupunând că numărul 13 este cu ghinion, tocmai de asta să fie un an cu mult peste aşteptări 8->!

La mulţi ani şi să ne auzim cu bine!

Presentiment

Doar se apropie sărbătorile, nu? Trebuie să le simt şi eu cumva venirea. Bucuros sau trist, nimeni nu stă pentru ceea ce simt eu. În această perioada, nu ştiu de ce, dar trag spre singurătate. Aşa a fost întotdeauna, de când mă stiu, eventual am trăit cu iluzii deşarte.

Ce-i drept, mi-a plăcut mereu să visez ceea ce vreau să trăiesc, fără să se îndeplinească vreodată aceste dorinţe. Dorinţe şi iar dorinţe. Să fie vina mea pentru că nu ştiu cum să trăiesc aceste momente sau vina lumii pentru că este atât de agitată în preajma sărbătorilor şi nu îşi face timp pentru lucrurile cu adevărat importante şi frumoase?

Căldură în familie, poveşti la gura sobei, jocuri care ne menţin zâmbetele, cuvinte spuse cu duioşie, amintiri depănate, îmbrăţişari, sentimente de iubire, linişte, mireasmă de cozonac, farmecul familiei, cadouri şi noţiunea timpului dusă departe de noi au fost întotdeauna elementele care m-au scos din singurătatea în care am intrat în decembrie.

Acum, nu ştiu, poate am devenit încăpăţânat, dar vreau acasă. Să trec peste Anul nou şi Crăciun în sânul familiei, cu toate frumuseţile menţionate mai sus. Realitatea a intrat destul în viaţa mea şi am cunoscut-o. Nu vreau să îmi pese de ea. Şi nici nu vreau să fiu amăgit de vise care nu îmi oferă nici o garanţie în îndeplinirea lor pentru a spera la ele în continuare. Încerc să rămân cu picioarele pe pământ, realist, chiar dacă mă copleşesc toate cele din această atmosferă caldă din ce în ce mai mult.

O să mă gândesc la tot ceea ce am făcut. O să zâmbesc, o să râd, poate chiar o să plâng, dar sigur o să zâmbesc din nou 8->. Totuşi cred că-i prea devreme să vorbesc despre ceea ce voi face. Mă rog, cu această ocazie să zicem că sper şi de această dată, şi cum mi se întâmplă mie de obicei, lucrurile sunt cu totul altele faţă de ceea ce-mi imaginez eu iniţial, deci tot răul spre bine. Sau toate visele mele spre naştere ;;) Că frumos ar mai fi :-<.

Poate altă dată

O nouă zi, aceeaşi viaţă, un nou început în care am început să pun speranţă,
Aceeaşi fată pe care o plac dintr-o zi de vară,
Aceleaşi chipuri triste pe care le vad în fiecare zi la şcoală.
Multe s-au ruinat, dar vremea bună şi pe strada mea va trece,
Poate doar în vizită sau poate s-alunge vremea rece,
Care a pus stăpânire pe inima ei, iar focul din mine nu poate s-o dezgheţe.

Vine Crăciunul, aştept să vină Moşul
Oare de ce sărbătorile de iarnă nu-şi mai au rostul?
Parcă am mai multe griji.
Mă gândesc mereu la tine, sper să te simţi.
A trecut ceva timp şi eu tot te visez.
Nu pot sa am pe altcineva, oare de ce?
Un simplu sărut a fost mortal,
Aş vrea să te am lângă mine, dar nu pot să te am.
Încerc în fiecare zi să uit de tine,
Dar când te vad, simt că ceva arde în mine…
E inima mea ce iese din piept
De fiecare dată când te întalnesc.

Cred că am început să le amestec.
Mă gândesc la ceva, dar inima tot dupa tine tânjeşte.
Orice aş vrea să fac, inima despre tine scrie.
Oare de ce fac aceste versuri,
Când ştiu că nu o să te am niciodată lângă mine?

Mi-am propus că nu o să termin ce am început
Dar nu pot să uit ce a fost în trecut
Cineva spunea că
“Vremea bună va trece şi pe strada ta.”
Tot acel cineva spunea
“Dumnezeu vede tot!”
Dar şti ceva?
Stau şi realizez astă seară,
El a sperat încontinuu la acea persoană
Şi uite că a visat
Şi s-a întâmplat
Azi sunt împreună şi împart acelaşi pat.
Şi dacă el a sperat, eu de ce sa nu sper?
Poate soarta va fi bună şi cu mine… într-un fel.

Stau şi mă gândesc ce deprimat sunt astă seară,
Şi crede-mă că nu e prima oară…
Sunt nopţi în care cu greu pot să adormn
Şi mă trezesc dimineaţa rupt de somn.
Şi e numai vina ta,
Chipul tău e mereu în mintea mea.
Poate mă ajuţi tu cu ceva,
Mă gândeam
Şi eu aşa ca orice visător,
Cum ar fi să fi cu mine
Să stăm şi să ne sărutăm unul pe altul în dormitor…
Dar ţie nu-ţi pasă.
Şi şti că mă fac că nici mie nu-mi pasă
Şi las în spate toate grijile.
Şi cu toate astea o să aştept,
Momentul potrivit
Să-ţi spun din nou ce simt.
Şi poate îmi vei spune un da
Sau poate mă vei refuza
Cu acel “nu” rece ce-mi va face din nou praf inima.

Autor: Gruia Bogdan

Înapoi acasă

“În sfârşit Braşov 8->, Piaţa Sfatului!”. Asta aş fi spus dacă aş fi reuşit să vin cu impresii la cald din vizita de 3 zile la Braşov :D, cum speram înainte să plec. Ca de fiecare dată am rămas frumos impresionat la vizitarea unui oraş clasic, după Sibiu: Braşov ;;) Idei despre acest articol le-am scris pe telefonul meu, pe parcursul celor trei zile în care am stat acolo.Mă pregătisem şi cu versiune pentru mobil pentru a accesa şi a posta ceea ce doream pe blog, dar nu a fost să fie. Chiar nu am găsit pe nimeni cu internet pe mobil (lumea o ia razna >:) )

Imediat la o oră şi jumătate după ce am ajuns în oraşul cu pricina am avut spectacolul. Bineînţeles ne-am cazat la hotel, toate cele, apoi am mers în Piaţa Sfatului unde am susţinut spectacolul propriu-zis. Nu a fost ceva stresant, pot spune chiar că m-am relaxat în timp ce jucam (există o diferenţă între dans şi joc – am aflat ceva la Braşov :D). Mi-a făcut plăcere să admir clădirile de pe scenă. Ba mai mult, după spectacol, am făcut o mică vizită pe aproape şi am reuşit să mă minunez şi la Biserica Neagră 8->. Mi-a părut rău că nu am intrat în ea :-s. Alte elemente care mi-au atras atenţia au fost oamenii, atmosfera din oraş şi entuziasmul turiştilor de a admira tradiţiile româneşti.

Braşovul mi-a lăsat o urmă de plăcere în tot ceea ce înseamnă România. Părea mic de la clădirea de pe muntele unde am urcat sâmbătă şi am admirat lumina care îl făcea să strălucească. De mult nu mai văzusem un aşa peisaj 8-> În aceeaşi seară am mers pe joc câţiva kilometrii până la hotel. M-au cam durut picioarele – ce să mai conteze? Am profitat din plin de aerul curat şi de atmosfera din noapte prin oraş şi am continuat drumul pâna la hotel.

După ce am ajuns cu bine, în cele din urmă,m-am relaxat cu colegii din ansamblu la o bere, un vin la balconul de la etajul trei. Şi de acolo se vedeau o parte din munţi şi nu a fost nimic care să mă dezamăgească. Printre cele mai relevante lucruri care-mi vor aminti de această experienţă, a fost şi întâmplarea cu poliţia :-” Cam pe la ora 02:00 eram tot la trei cu un coleg. Rămăseserăm numai noi şi ascultam ceva muzică (Connect-R-Vara nu dorm). Şi melodia o să-mi amintească de asta >:) Aşa. Şi au venit oamenii la noi. Presupun că au fost chemaţi de cei de la doi pentru nebunii de acolo, dar cum plecaseră înaintea noastră, ne-au luat pe noi la întrebări. Ce să facem, cum să facem să nu o ardem :-s. Ne-au cerut buletinele x_x. Am mers la camera noastră şi colegul meu i l-a dat imediat unuia dintre poliţişti. Eu am intrat în cameră şi nu ştiam ce să fac, să îl dau, să nu-l dau. În cele din urmă am ieşit fără el şi i-am dat un nume fals. Greşeală! Şi-a dat poliţistul adjectiv seama, ba chiar m-a verificat cu a lui staţie şi înghiţisem găluşca :-ss. Până la urmă i-am zis numele şi m-a verificat încă o dată. Surprize, surprize: ce staţie o fi avut că a scos omu` pe ecran şi poza din buletinul meu. Mi-a arătat-o. Eram ruşinat şi speriat. A început să înşire motive pentru procesul verbal. Ajunsese departe de 600 de lei. Nu am crezut că-i aşa de serios şi până la urmă nici nu a fost. Ne-a explicat ce şi cum cu nelegitimarea, consumul de alcool şi disturbarea liniştii publice (cu care nu aveam trabă). Cum spuneam, am scăpat lejer cu un avertisment verbal. Era şi culmea să plătim o sumă frumuşică domnilor. Doar am venit să ne relaxăm, nu să plătim amenzi. În fine :D.

Starea mea generală nu era una prea pozitivă, din simplul fapt că eram oarecum singur (eu şi concepţiile mele:-??), însă ultima seară a fost chiar neaşteptată. Am cunoscut alţi oameni faţă de cei pe care îi ştiu eu, am cunoscut alte persoane cu un simţ al distracţiei aparte. M-au împresionat şi m-am simţit excelent alături de ei. Mi-am dat seama că România are multe feluri de oameni. Eu i-am cunoscut până acum pe ceilalţi. Adevăraţii oameni încă aşteaptă să îi cunosc, la fel cum aştept şi eu. Cum spunea şi profesorul meu de jocuri în acea seară, “Oamenii ăştia ştiu să se distreze!” M-am convins într-adevăr şi eu.

Acum referitor la blog, o să reintru în ritm cât mai repede posibil. Campania Cunoaşte-mă rămâne deschisă până săptămâna viitoare unde voi decide ce şi cum. Asta depinde cel mai mult de voi, dragi cititori 🙂

Multe pentru o lună

În afară de ziua păcălelilor luna Aprilie are câteva semnificaţii pentru mine. În primul rând am un sărbătorit în familie, nişte zile de nume pentru nişte prieteni şi mult aşteptata apariţie a ultimului film din seria American Pie. Mai mult, anul acesta este şi “Săptămâna altfel”, un program organizat de fiecare şcoală/liceu în parte timp de o săptămână în care vor avea loc mai multe evenimente relaxante pentru mine, cel puţin la liceul meu 🙂

Referitor la ziua de azi, personal am cam uitat să ma bucur de ea, aşa cum mă bucuram acum câţiva ani, pe seama farselor pe care le făceam sau le primeam. Dacă mai stau şi mă gândesc mult la asta, deja începe să ma cuprindă melancolia despre amintiri, ceea ce nu vreau.

Pot spune că Aprilie va fi una dintre cele mai libere luni din acest an şi cea mai asteptată dintre toate (cu privire la American Reunion 8->). O bună idee ar fi să-mi citesc horoscopul pe această lună, dacă vreau ca totul să decurgă perfect ;;).