Oboseala

Dupa, cel putin 8-|, doua seri intarziat acasa, dupa toata hoinareala si tentativele de distractie cu prietenii si amicii, am ajuns in sfarsit la mult lipsita cana de lapte cald si farfuria cu felii de cozonac facut in casa :x. Sincer, nu mi-a placut extrem de mult cum am petrecut Craciunul, exceptand momentele de caldura cu familia. Mi-as fi dorit sa fi fost lipsit de primitul apelurilor de genul: “Ce faci frate? Hai pe-afara…” sau “Ce ma? Cum sa stai acasa? E Craciun, hai sa ne distram!”. Mai bine ar fi fost sa primesc apeluri cu urari de bine. Dupa parerea mea, daca cativa oameni ar fi mai buni, macar de sarbatori, lumea ar fi din ce in ce mai frumoasa, oricum asta este. Nu am lasat aceste lucruri sa ma supere si m-am bucurat cat de mult am putut de prezenta celor dragi.

Sarbatoarea perfecta, in mintea mea, a fost Revelionul 2005-2006 (sau 2006-2007 – cu parere de rau ca nu-mi mai aduc aminte) cand am mers cu familia la verisorul meu. Atmosfera pe care am creat-o atunci nu am mai intalnit-o pana in prezent, asteptand in fiecare an sa se intample ceva care sa fie de comparat cu cea perfecta. Sper in continuare, dar dupa planurile pe care urmeaza sa le fac pentru Revelion (Craciunul a trecut), se pare ca nici in acest an nu voi avea parte de una ca ea.

In familia mea Mosul aduce cadourile inainte de ora 24 a zilei de 23 decembrie, deci ne bucuram mai devreme de ele. Cu toate ca spiritul Craciunului a scazut foarte mult in ultimul timp, eu si surioara mea dam dovada de acelasi entuziasm ca intotdeauana indiferent de cadourile primite. Asta ma face fericit si imi place sa o recunosc.