Regina mea

Încă o noapte albă,
Încă un gând nebunesc.
Mi-am promis acum ceva timp că o să mă opresc.
Aş vrea, nu doar să scriu, să pot să şi vorbesc.

Am stat şi m-am gândit ce să fac cu vocea din mine
Şi am realizat că aşa e mai bine,
Să scriu mereu ce simt
Şi simt că mă descarc scriind mereu câte ceva,
Poate cineva într-o zi va aprecia.

Dacă n-ai fi fost tu REGINA NOPŢII MELE,
Alături de care trăiesc fiecare vis,
În fiecare noapte uitându-mă la stele,
Îmi dau seama că eşti de neatins.

Doar tu m-ai învăţat să scriu,
Să pun suflet în acel ceva,
Să cred în visul meu… al nimănui,
Ce nimeni nu mi-l poate lua.

Un vis nebun de neatins,
Regină cu inima-mpietrită,
Tu n-ai aflat nici până acum
Cum e să fi cu adevărat iubită.

Şi aştept mereu să te întâlnesc,
Nu doar în visul meu,
Să-ţi spun cât pot să te iubesc.
Doar lângă mine aş vrea să fi mereu.

Un vis de-al meu nu poate fi real,
Aş vrea mereu să te visez,
Să nu mă mai trezesc
Şi doar tu REGINA MEA,
Să mă faci să simt că în sfârşit trăiesc.

Autor: Gruia Bogdan

Micuţa

După jumătate de an
În care n-am mai scris nimic,
Am pierdut ceva foarte de preţ.
Inima ta să plece, nu pot s-o opresc.
A început frumos cu un sărut graţios,
Ascunşi de lume, de vânt, de soare,
Într-un loc unde totul începuse să prindă culoare.

În scurt timp a urmat primul te iubesc,
După o zi în care lacrimile tale mi se lipisera de piept.
Nu am putut să-ţi spun…
Cu toate c-aş fi vrut
Să te privesc adânc, să-ţi spun ce simt, apoi să te sărut.

Un înger pe pământ stă chiar în patul meu,
Nu pot să îl trezesc, îmi este foarte greu.
Aştept să se trezească.
Stai… a deschis ochii deja…
Mă priveşte, o privesc,
Apoi mă întind şi eu uşor lângă micuţa mea.

Nişte vorbe spuse în vânt,
Cuvântul despărţire nu aş vrea să-l mai aud.
De ce am spus asta?
În veci nu îmi voi putea ierta aşa ceva.

Am rămas doar cu jumătate,
Cealalta e la tine
Şi-acum trăiesc în singurătate,
E scrum în mine.
De ce ai plecat, chiar te iubesc?
În câteva zile chiar am ajuns să simt
Că lângă tine pot să simt că traiesc.

Tu nu-nţelegi că fără tine
Îmi este tot mai greu?
Nimeni nu ar mai şti să te iubească
Cum te-am iubit doar eu.

Mi-e dor de tine, mi-e dor să te ating
Buzele tale fine, nu le mai simt.
Poate ai uitat ce-ai spus,
Tin să-ţi aduc aminte
Că sentimentul de iubire nu se spune în cuvinte.

Nu ţi-am spus că te doresc
Am vrut să-ţi dovedesc.
Dacă m-ai fi lăsat
Ţi-aş fi arătat adevăratul
Sens al cuvântului te iubesc.

Micuţa mea întoarce-te la mine!
Prin aceste versuri am vrut să îţi arăt
Că ţin cu adevărat la tine.
Aştept să-mi spui dacă rămâne-aşa,
Sau de mâine voi fi grăsuţul tău
Şi tu micuţa mea…

Autor: Gruia Bogdan

Demonul

Sânge de demon prin mine curge,
Şi inima simt cum pulsează frig
Puţini cei care pe suflet mă pot unge
Şi mă pot face un înger să devin.

E prea frumos să dorm adânc,
Închis în visul de cusur
Şi doar cu soarele pot să paşesc
Pe un tărâm plin de nebuni.

Am fost răcit de focul iadului
Ce n-a putut să mă cuprindă,
Cu timpul poate voi deveni
Acea fiinţă pe care o văd într-o oglindă.

Şi sunt un demon părăsit
Ce încerc să mă ascund în întuneric,
Dar focul ce pe inimă arde mohnit
Mă dă de gol tot timpul.

Începe să se aprindă acea flacără din mine,
Mă dă de gol din ce în ce mai mult
Şi simt că înnebunesc fără tine.

Nu pot să dorm sau dacă aţipesc
Pe tine nu pot să te visez.
Şi uşor uşor încep să mă îngrijorez…

Un demon părăsit
În liniştea deplină
Doar cu focul lângă el
Care plânge şi suspină.

Sper că n-ai plecat din ale mele vise
Să stau închis în negrul meu
Şi cu luminile stinse.

A încetat să ardă focul ce m-a cuprins,
Se pare că frigul iadului l-a stins.

Nu te mai vad… nu te mai simt…
Îmi spun că totul e bine, dar stiu că mint,
S-a stins… a ars… s-a dus tot…
E numai scrum în mine,
Sentimentele poate s-au stins
Dar se vor aprinde lânga tine.

Autor: Gruia Bogdan

Andru

Oare cum să încep aceste versuri despre tine?
Inspiraţia nu prea vine…
Te ştiu doar de un an,
Chiar dacă ne cunoaştem de mai bine.
Oare de ce am atâta încredere în tine,
Aşa cum ai şi tu în mine?
E distanţa între noi ce ne cam destramă…
Aştept să te revăd, dar timpul nu zboară.

Oare dacă am fi aproape ne-am întelege tot aşa?
Te las pe tine să răspunzi!
Eu… cred că da.
Ne vedem numai la web,
Nu te-am mai auzit de mult…
Cred că ar trebui să te mai sun.
Noi ne înţelegem foarte bine,
Dar mâţa ta cu papagalul meu nu s-ar întelege la fel de bine.

Autor: Gruia Bogdan

De ce…?

Altă întrebare fără răspuns.
Vor urma mai multe, dar veţi vedea pe parcurs…
De ce am o aşa viaţă?
De ce în mine nu mai e nici un strop de speranţă?
De ce am în minte mereu?
Fă tot cu suflet, chiar dacă îţi e greu.
Dar şti ce?
Cât să-mi mai repet,
O să fie bine tot,
Dar simt că nu mai pot.
De ce nu te găsesc?
De ce eşti acea persoană pe care abea aştept s-o întâlnesc?
De ce până acum am dat doar de belele?
Numai cu ei şi la antrenamente m-ai scapat de gândurile rele.
De ce sunt chiar aşa?
De ce persoana pe care o plac nu mă place şi ea?
Oare nu stiu ce să aleg?
De ce inima îmi dictează întotdeauna invers?
De ce doar pe câţiva îi interesează persoana mea?
De ce pe tine nu te doare nici undeva?
Dar şti ce? Îmi pare bine.
Am început să uit de tine…
Nu mai plâng pentru că s-a terminat,
Ci zâmbesc pentru ce s-a întâmplat.
M-ai facut să-mi dau seama,
Şi nu voi mai repeta greşeala…
De ce au rămas câţiva în viaţa mea
Cu care îmi voi continua povestea?
Vor mai fi şi altele ca tine în viaţa mea,
Dar nu garantez că va fi la fel ca povestea asta…
Mă uit din nou la fix şi sper că nu eşti tu
Defapt am încetat să sper
Ştiind că tu eşti cu el…

Autor: Gruia Bogdan