Confesiuni

Aș spune că povestea vieții mele s-a terminat frumos, în momentul în care m-am îndrăgostit de ea în Timișoara, dar aș minți, pentru că până să ajung acolo, am mai trăit un pic viața, m-am mai distrat, am și am fost dezamăgit, m-am mai îndrăgostit de câteva ori prin cursul zilelor mele – ceva normal. Și tocmai apoi, după ce ea a avut grijă să mă îndrăgostească de ea, povestea vieții mele a înflorit cea mai frumoasă primăvară, într-o grădină văzută de mine vreodată.

Acum simt cu putere că este tăria momentului de a-mi vărsa toată recunoștința, înapoi, persoanelor care au fost până acum în viața mea, începând de la părinți și terminând cu persoanele cu care mi-am irosit timpul. De la primii pași din viață, până la literele alfabetului, apoi deschiderea către minunile fizice ale lumii și în final spre descoperirea pasiunilor și a lucrurilor simple care mi-au umplut viața de veselie.

Într-o zi, riscând, poți să rămâi fericit pentru toată viața.

Eduard Peter

Într-o zi am riscat și am câștigat mai mult decât am avut vreodată la un loc, în materie de relații. Și a fost cea mai dulce alegere a destinului meu. Am uitat de melodiile lui Emeric Imre și ale lui Mircea Rusu, de poeziile lui Mircea Cărtărescu și citatele lui Grigore Vieru, Goethe și Alexandre Dumas și m-am îmbătat cu dragoste, mi-am fericit sufletul de planurile făcute împreună, de visuri și fiecare zi și loc văzut prin ochii ei. Fiecare privire simplă, zâmbet pierdut în ochii mei, cuvânt șoptit, gest nedumerit sau clipire îndelungată din partea ei îmi pulsează sentimente și mă face să îmi ies din ființă și să o iubesc până la capătul lumii și înapoi.

Dorul pentru ea este la fel ca cel pentru propria-mi copilărie, doar că ea se înduioșează să mi-l aline și să îmi amintească faptul că pământul se află sub picioarele noastre și că avem de trăit tot atâtea veșnicii împreună, legați prin mâini și suflete, câte emoții sunt între noi.

Sunt recunoscător pentru ceea ce am trăit în trecut, pentru că aproape am ajuns să îmi sfâșii sufletul de durerea unei iubiri pierdute la marginea unei toamne aproape uitată, sunt recunoscător pentru că în urma acestui vis de-o vară, am învățat cum funcționează două inimi în acord, iar acum mă bucur enorm cu trup și suflet de bătăile melodioase ce-mi încântă fiecare simț, sunt recunoscător pentru încrederea dobândită de ea, în ciuda reticenței ei de la început de drum în doi, sunt recunoscător pentru fiecare gând de fericire despre ea pe care îl simt din zi până-n seară și din seară până-n dimineață și sunt recunoscător de adevărul că într-o zi, toate frumusețile pe care le trăiesc alături de ea, vor merita cu adevărat.

Iubesc o fată din Carpați și are mare grijă ca ea să facă parte din fericirea mea. Îmi alimentează dorința de evoluție, poeziile sufletului, certitudinile viitorului și siguranța unei relații remarcabile. Este mai mult decât femeia din spatele unui bărbat împlinit, mai mult decât soarele pentru zile și stelele pentru nopți, mai mult decât mi-am putut imagina că pot primi vreodată. M-am tot întrebat unde am fost noi doi în timpul în care nu am fost împreună și am aflat că fiecare își trecea prin viață acumulând pregătirea pentru mai târziul de acum, unul dintre noi plângea când celălalt râdea, unul privea nostalgic un apus de soare când celălalt spera la o nouă dimineață luminată, unul strângea de mână persoana dragă de lângă el când celălalt își strângea în mână doar lacrimile și amintirile rămase după o despărțire sau pur și simplu se întrebau amândoi când va fi momentul ca prezentul de acum să le ajungă în șirul vieții.

Țin minte și acum prima strângere de mână a ei cu care a avut grijă să îmi îndulcească inima și să asigure în mintea mea gânduri spre a-mi aminti cu mare dor de ea. Simplitatea atingerilor, a cuvintelor și a sărutărilor timide mi-au retrezit simțurile demult adormite. Pe parcurs mi-a intrat în viață, mi-a deschis inima, iar acum o iubesc cu toată viața mea.

Riscul despre care spuneam că l-am făcut, confirmă regula, îmi definește zâmbetele fericirii și îmi asigură viitorul la care am tins întotdeauna.

Poem pentru prieteni [ORIGINAL]

Poemul anterior, după cum am spus, a fost modificat şi dedicat cele mai bune prietene a mea, aşa că aici se găseşte varianta originală.

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri,
dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.
Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici.
Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele.
Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te,
dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,
dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul.
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…
si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.
Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi.
Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.

Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta…
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.

Autor: J.L.Borges

Poate altă dată

O nouă zi, aceeaşi viaţă, un nou început în care am început să pun speranţă,
Aceeaşi fată pe care o plac dintr-o zi de vară,
Aceleaşi chipuri triste pe care le vad în fiecare zi la şcoală.
Multe s-au ruinat, dar vremea bună şi pe strada mea va trece,
Poate doar în vizită sau poate s-alunge vremea rece,
Care a pus stăpânire pe inima ei, iar focul din mine nu poate s-o dezgheţe.

Vine Crăciunul, aştept să vină Moşul
Oare de ce sărbătorile de iarnă nu-şi mai au rostul?
Parcă am mai multe griji.
Mă gândesc mereu la tine, sper să te simţi.
A trecut ceva timp şi eu tot te visez.
Nu pot sa am pe altcineva, oare de ce?
Un simplu sărut a fost mortal,
Aş vrea să te am lângă mine, dar nu pot să te am.
Încerc în fiecare zi să uit de tine,
Dar când te vad, simt că ceva arde în mine…
E inima mea ce iese din piept
De fiecare dată când te întalnesc.

Cred că am început să le amestec.
Mă gândesc la ceva, dar inima tot dupa tine tânjeşte.
Orice aş vrea să fac, inima despre tine scrie.
Oare de ce fac aceste versuri,
Când ştiu că nu o să te am niciodată lângă mine?

Mi-am propus că nu o să termin ce am început
Dar nu pot să uit ce a fost în trecut
Cineva spunea că
“Vremea bună va trece şi pe strada ta.”
Tot acel cineva spunea
“Dumnezeu vede tot!”
Dar şti ceva?
Stau şi realizez astă seară,
El a sperat încontinuu la acea persoană
Şi uite că a visat
Şi s-a întâmplat
Azi sunt împreună şi împart acelaşi pat.
Şi dacă el a sperat, eu de ce sa nu sper?
Poate soarta va fi bună şi cu mine… într-un fel.

Stau şi mă gândesc ce deprimat sunt astă seară,
Şi crede-mă că nu e prima oară…
Sunt nopţi în care cu greu pot să adormn
Şi mă trezesc dimineaţa rupt de somn.
Şi e numai vina ta,
Chipul tău e mereu în mintea mea.
Poate mă ajuţi tu cu ceva,
Mă gândeam
Şi eu aşa ca orice visător,
Cum ar fi să fi cu mine
Să stăm şi să ne sărutăm unul pe altul în dormitor…
Dar ţie nu-ţi pasă.
Şi şti că mă fac că nici mie nu-mi pasă
Şi las în spate toate grijile.
Şi cu toate astea o să aştept,
Momentul potrivit
Să-ţi spun din nou ce simt.
Şi poate îmi vei spune un da
Sau poate mă vei refuza
Cu acel “nu” rece ce-mi va face din nou praf inima.

Autor: Gruia Bogdan

Poem pentru prieteni

Aş vrea ca această poezie să ajungă exact acolo unde vreau şi sunt sigur că va ajunge. Am modificat-o puţin pentru a se înţelege perfect unde îi este locul.

Nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
nu am răspunsuri pentru îndoieli şi temeri,
dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.
Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici.
Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile şi succesele tale, nu sunt ale mele.
Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericită.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te,
dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,
dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul.
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău…
şi tu vei fi din nou bucuroasă de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
În aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.
Nu erai nici prima, nici ultima şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericită…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi.
Ascultă-ţi inima. Fii încrezătoare în viaţă.

Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta…
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.

Autor: după J.L.Borges

Cole

Poţi cunoaşte o fiinţă care are mult bine în sufletul său
Dar am cunoscut persoane care mi-au făcut foarte mult rău.
Trebuie să ştii că după mult bine
Urmează ce-i mai rău
Şi la suflet el sau ea te-atinge
Acolo unde te doare cel mai rău…
Aş vrea să uit tot ce mi-ai spus,
Să uit c-am fost prieteni,
Să uit ce împreună am făcut
Şi totul poate era invers…
Nu mă aştept să înţelegi
Cam tot ce am pe suflet
Şi chiar dacă am spus ce-am spus un pic mai sus
Mai bine am fi rămas prieteni.
Nu ştiu dacă ar fi trebuit să mă bag în viaţa ta,
Dar simţeam că între noi se va lega ceva.
Acolo undeva în suflet asta mă doare
Şi în puţini o să mai am încredere,
Ştiind că n-o să dureze mult
Şi sentimentul de prietenie uşor… uşor dispare.
Chiar nu ştiu unde o să ajung
Gândidu-mă la tine.
Şi vrei să-ţi spun ceva?
Chiar aş vrea să fii cu mine.
Nu ştiu cât de mult te va surprinde,
Dar inima tot după tine tinde
Când mă luai de mână simţeam că-nebunesc,
Iar prin câteva cuvinte inima vroia să iasă din piept
Nu vreau să mă înţelegi greşit,
De el nu te despart,
Dar înainte de-a pleca
Am vrut măcar un rămas bun să-mi iau…

Autor: Gruia Bogdan