Cu gândul spre înainte

Este posibil ca toate întâmplările ciudate din trecutul meu, chiar şi persoanele pe care le-am lăsat în urmă din diferite motive, să îşi facă o reintrare în viaţa mea. De această dată trecutul are un rost ceva mai aparte. Cu gândul la ziua de mâine şi cu sufletul în prezent, aspir din ce în ce mai mult spre îndeplinirea idealurilor. Pe zi ce trece, sper tot mai mult, vreau tot mai mult, îmi plănuiesc tot mai multe şi spre surprinderea mea, reuşesc să fac tot mai multe.

Încet, încet, simt cum prind un caracter care mă defineşte ca persoana la care visam odată. Parcă să zic că îmi trăiesc viaţa de aici într-o manieră academică, cu un plan bine stabilit, optim şi care dă randamentul aşteptat. Bineînţeles, am şi zile mai proaste în care nu îmi ies toate lucrurile puse pe planuri înaintate. După cum am mai spus, tind spre noi relaţii cu oamenii, oameni de calitate de la care am de învăţat multe lucruri despre o viaţă de succes. Sunt fericit din puţine motive pe care le întâlnesc zilnic şi de aceea mă bucur. În fiecare dimineaţă caut rapid un motiv pentru a începe ziua cu un zâmbet. Şi sunt doar lucruri simple.

Toate etapele legate de desfăşurarea activităţii în cadrul unei organizaţii îmi păreau complicate şi aproape imposibile până acum puţin timp. Acum lucrurile se văd altfel, chiar mă profoacă frumos spre a participa în diferite proiecte şi am toată încrederea că relaţionarea cu oamenii din echipă îmi va fi uşoară şi interactivă din orice punct de vedere. Părerea personală despre planul profesional este una cu totul bună şi astfel sunt încurajat pentru a reuşi.

Au trecut trei săptămâni

Nu este mare lucru, dar pentru mine este greu pentru că nu în fiecare zi plec de acasă pentru un timp. Foarte subtil, tind să cred că a fost o greşeală să plec – bineînţeles primesc rapid încurajări şi continui. Au trecut trei săptămâni de când am plecat şi o să mai treacă. Cert este că ideea rămâne aceeaşi. Sunt aici pentru un ideal şi toate stările şi momentele prin care trec sunt doar detalii, ori, detaliile nu îşi au vreun rost în cursa mea în ceea ce priveşte acest drum.

Tristeţea că am plecat se simte mereu în vocea din telefon a celor dragi şi în acelaşi moment îmi sunt transmise şi mie stările de nostalgie. Încerc să nu iau în seamă prea mult aceste aspecte pentru că am principiul că mă voi întoarce odată şi-odată acasă şi aşa scap de ceea ce nu îmi doresc prea mult – nostalgia.

Pentru moment sunt rupt de lumea virtuală din cauza unor probleme tehnice la reţeaua de internet din camin. Acest articol şi alte câteva sunt scrise în offline apoi postate pe blog în funcţie de accesibilitate. În rest, cursurile, seminariile, laboratoarele şi alte câteva ore petrecute la facultate, sunt o plăcere. Mă rog, sunt puţin sub semnul întrebării în ceea ce priveşte fizica pentru că am cam uitat materia din liceu. Cred că o să îmi revin. Dascălii se implică în tot ceea ce fac, chiar dacă parcurg foarte rapid materia. Am primit deja de realizat un proiect la fizică, iar în ceea ce priveşte limba străină, am fost repartizat la germană. O să fie puţin greu să studiez la germană pentru că manualul este xeroxat şi nu se vede foarte bine.

Căminul îl consider acum casa mea şi de multe ori când sunt întrebat unde mă duc, spun acasă. Întotdeauna când fac asta, zâmbesc şi tind să mă corectez. M-am acomodat cu băieţii, colegii de cameră şi totul pare să meargă ca pe roate. Am primit oferte pentru înscriere în diverse cluburi de voluntariat, în organizaţii şi alte grupuri de tot felul. Momentan nu m-am pronunţat în legătură cu înscrierea în vreo unul pentru că vreau să studiez mai mult cum stă treaba.

O să revin cu mai multe detalii pe parcurs. Trebuie notate pentru mine 🙂