După ploaie, uite soarele!

Să fie de la ploaia care mi-a inundat viziunile, părţile sensibile din comportamen, percepţiile şi chiar relaţiile cu cei dragi? Sper din toată inima care mi-a rămas, că nu. Sesizez că au loc schimbări în viaţa mea, dar mai sesizez că nu sunt prea bune. Ei bine, aici mă cam doare sufletul şi pe viitor mă va durea mai tare dacă nu fac ceva.

Asta mi-a dat de înţeles una dintre fiinţele dragi care are grijă de mine. Ce bine mă simt când ştiu că cineva mă poate susţine oricând, oriunde cu orice. Am avut nevoie numai de impulsul de a recunoaşte că am nevoie de acea susţinere. Greu a fost până să mă eliberez. Amestecate gânduri, vise, intenţii. Cred că de aici a plecat şi greutatea de a pulsa ceva.

Să respiri uşurat chiar este o uşurare. Sunt un pescăruş o|^_^|o