Leapşă personificată

Cum zice şi Sebi, despre autorii acestei lepşe, nu îi cunosc nici eu. Sper să nu se supere :D.

  1. Câţi ani ai avea dacă nu ai şti câţi ani ai?
    M-aş vedea la aceeaşi vârtsă de acum. 18 ani.
  2. Dacă speranţa medie de viaţă ar fi numai de 40 de ani, ce ai face diferit de ce faci acum?
    Păi clar toată viaţa mea ar fi schimbată. Sigur, tot ce am făcut până acum, aş face şi atunci, dar sub alte forme şi posibilităţi ale timpului. În primul rând m-aş gândi de 10 ori înainte de a lua o decizie şi seriozitatea mea ar fi exclusivă pentru orice detaliu :(.
  3. Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieţii tale de până acum?
    Harab nu am şi nu poate şti nimeni. Acum, eu presupun că ar fi un procent de 20%?
  4. Există vreun lucru pe care îl faci cu totul altfel decât crezi că îl fac alţi oameni?
    Da! Sunt foarte multe lucruri pe care le fac diferit. Cel puţin aşa cred şi aşa vreau.
  5. De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toţi ceilalţi la fel de fericiţi?
    Pentru că ei nu pun atâta accent pe lucrurile pe care eu le consider importante pentru fericirea mea. Câţi sunt cei care se bucură la un apus sau răsărit de soare în singurătate ca mine?
  6. Există vreun lucru inutil în jurul tău pe care este cazul să îl arunci?
    Da! Sunt multe lucruri, începând cu persoane şi terminând cu alte persoane, apoi sunt acele teorii legate de gândire – ale mele – ce trebuie aruncate, făcut curat în viaţa mea şi refresh-uit tot tacâmul.
  7. Ce este mai rău: să plece un prieten de langă tine, sau să pierzi prietenia cuiva care trăieşte aproape de tine?
    Aici văd o mică discuţie. În primul rând să plece un prieten de lângă mine (adică să plece undeva departe, în alt oraş, altă ţară…) sau să pierd prietenia cuiva care trăieşte aproape de mine (să existe motive care să ne îndepărteze ca prieteni) ambele ar fi de o durere de neimaginat. În al doilea rând să plece un prieten de lângă mine (să mă părăsească şi să nu ne mai întâlnim niciodată) sau să pierd prietenia cuiva care trăieşte aproape de mine (să devenim altceva, prieteni nu), mai rău ar fi să mă părăsească şi să mă lase în voia lumii, singur.
  8. Pentru ce lucru anume te simţi cel mai recunoscător?
    La asta nu m-am gândit niciodată prea serios pentru că sunt multe lucruri. Unul dintre ele ar fi că mă simt recunoscător părinţilor care mă susţin şi mă încurajează pentru viitorul meu.
  9. Ţi s-a împlinit pâna acum cea mai mare spaimă?
    ;)) Nu ştiu care este aia. Încă nu am găsit-o, dar vine de undeva din suflet, sunt sigur :-s.
  10. Când a fost ultima oară când ai mers în întuneric călăuzit doar de lumina blândă a unei idei în care credeai cu adevărat?
    Ultima oară a fost de acum un an încoace. Prietena mea care mă tot îndrumă spre bine >:D<.
  11. Ai fi de acord ca să trăieşti cu 10 ani mai puţin dacă ai putea deveni foarte frumos sau foarte faimos?
    Nu! Asta implică stres şi pe lângă ăia -10 ani aş mai lua încă minus câţiva.
  12. Ce ai face diferit dacă ai şti sigur că nu te va judeca nimeni pentru ce faci?
    Păi aş face tot ceea ce sunt reţinut în prezent să fac, adică dreptate pentru mine şi pentru ceea ce iubesc.
  13. Oare peste 5 ani îţi vei aminti ce făceai azi? Dar ieri? Dar alaltăieri?
    Nu-mi voi aminti. Îmi pare rău pentru asta. Câteodată stau şi mă chiuni să-mi amintesc despre tot ceea ce făceam în copilărie :-<. Păcat!

Leapşa poate fi preluată de oricine doreşte. Le mulţumesc lui Sebi şi Adianei pentru pasă :).

Lupta cu mine

Cât pot să mă oftic! Aseară am fost pe malul Oltului pentru a mă relaxa şi ce mi-a venit mie, am scris un articol de pe telefon. După ce l-am terminat s-a întrerupt conexiunea la internet şi am pierdut articolul înainte de a apuca să-l salvez :-L. În fine…

Devenisem oarecum împăcat cu ideea pentru că mă descărcasem şi acum trebuie să scriu din nou articolul pentru a-mi motiva problemele X(. Ideea de mai sus consta în alegerile pe care sunt nevoit de fiecare dată să le fac şi nu reuşesc niciodată să împac limitele. Şi dacă tot sunt eu ăla cu alegerile grele, măcar nu am şi eu o mulţumire cu privire la faptul dacă sunt luate bine sau nu. Întotdeauna trebuie ca de aici să iasă cineva cu dorinţa de a-mi vrea binele, lovită. Mă rog, acel cineva fiind prietena mea, ce s-o mai lungesc. Nu reuşesc. Vreau prea multe de la viaţă, vreau să fie mai uşor, mai simplu, exact cum s-ar spune :-<. O mică virgulă şi totul se duce. Încerc tot timpul să menţin liniştea, bună starea, atmosfera plăcută, dar mă străduiesc prea mult. Poate îmi lipseşte şi altceva, în afară de multe din suflet, cuvinte din vocabular, rezolvări pentru probleme, cuvinte calde ce ar trebui spuse în momente de sensibilitate, tupeu, curaj, nesimţire, comportament de prost gust şi eventual o personalitate care să le ţină pe toate în buzunar.

Deci dacă unele lucruri nu se întâmplă cum îmi doresc, cum este mai bine sau cum ar trebui, ok înţeleg, ăsta-i norocul meu, dar de ce trebuie să fie implicate alte evenimente care, nu numai că ma lovesc pe mine de mă ameţesc, dar mai şi omoară câţiva neuroni şi celor ce îşi bat capul pentru nerecunoscătorul de mine. Bine aici este şi iubirea lor faţă de mine, dar nu-i corect ca ei să fie supăraţi pentru că tot ei se implică fair-play pentru a mă salva pe mine.

Îmi trebuie o minune să-mi facă ceva, dar dacă o aştept nu o să vina. Poate reînceperea liceului o să fie o schimbare?