Săptămâna altfel II

Cine se trezeşte de dimineaţă ajunge departe.

Acest proverb s-a cam adeverit azi dimineaţă pentru mine fiindcă am fost surprins de câte lucruri poţi face dacă te trezeşti ceva mai devreme, gen prima oră (:|. Igiena personală, nelipsită zilnic, apoi micul dejun, spălatul pe dinţi şi bum! Fresh! A trebuit să o duc pe surioara mea în faţa şcolii şi să aştept acolo maşina cu care trebuia să plece la concursul de matematică ;;) Zis şi făcut. Am revenit apoi acasă, am tras o fugă la doua magazine după care i-am oferit bunicii un mic ajutor. Deja eram mai mult ca fresh, în ciuda răcelii pe care o am de vreo patru zile.

După toate, am plecat la liceu, cu gândul la activitatea de astăzi: curăţenie în parcul din Caracal. Clasa mea împreună cu alte trei ne-am echipat cu pungi şi mănuşi pentru adunat gunoiul din parc: pungi de seminţe, şerveţele, sticle, hârtii şi alte peturi care în timp ar putea polua mediul. Am parcurs parcul în lungime şi am umplut punga cu care era dotată echipa mea. Am fost entuziasmaţi la final când am realizat că am fost printre puţinii care au făcut-o. Chiar dacă nu s-au implicat cu toţii în această activitate, am încercat să depun un efort care să dea dovadă de seriozitate. Eu am fost fericit de realizare, dar când a trebuit să ne întoarcem de la “Stadionul <<Parc>>” am văzut un coş cu un fum negru care ieşea de rupea pământul. Imediat mi-am zis că munca noastră nu a însemnat nimic.

Referinţe: Săptămâna altfel I

Plimbare tarzie

Intr-o seara dupa ce ziua ninsese si linistea se asternuse peste oras, eram singur in parc. Totul capata o nuanta de alb, nu total dar suficient cat sa imi inspire o picatura de visare. Cele doua pahare de vin rosu in combinatie cu apa minerala degustate mai devreme cu doi amici, imi aduceau aminte de zilele de toamna tarzii, de culoarea aramie a frunzelor copacilor, de adierile de vant si tabloul creat de grupurile de  pasari ce se indreptau alene catre apusul soarelui, care accentua culoarea trista a sezonului ce urma sa vina.

Bancile acoperite de zapada ma indemnau sa trec pe langa ele, sa dau zapada la o parte si sa ma asez, insa doar pe langa una fac cativa pasi, intind bratul, visator, si strang zapada in palma doar cu patru degete. Se simte raceala zapezii si nu evita sa se topeasca. Ridic incet mana si indrept privirea spre palma umeda. Doar putina apa… Imediat in minte imi vine melodia Adelei, Set fire to the rain. Imi continui drumul cu un sentiment greu de descris pe moment si gandul imi zboara din nou la amintiri. Ies din parc nedumerit si cu parere de rau…despre mine. Apar aceleasi intrebari carora nu le-am gasit raspunsul, aceleasi cauze si efecte. Atmosfera devine ambigua, ce-i drept asa a fost de la inceput, dar atunci am sesizat, “visul luase sfarsit”.