Înapoi acasă

“În sfârşit Braşov 8->, Piaţa Sfatului!”. Asta aş fi spus dacă aş fi reuşit să vin cu impresii la cald din vizita de 3 zile la Braşov :D, cum speram înainte să plec. Ca de fiecare dată am rămas frumos impresionat la vizitarea unui oraş clasic, după Sibiu: Braşov ;;) Idei despre acest articol le-am scris pe telefonul meu, pe parcursul celor trei zile în care am stat acolo.Mă pregătisem şi cu versiune pentru mobil pentru a accesa şi a posta ceea ce doream pe blog, dar nu a fost să fie. Chiar nu am găsit pe nimeni cu internet pe mobil (lumea o ia razna >:) )

Imediat la o oră şi jumătate după ce am ajuns în oraşul cu pricina am avut spectacolul. Bineînţeles ne-am cazat la hotel, toate cele, apoi am mers în Piaţa Sfatului unde am susţinut spectacolul propriu-zis. Nu a fost ceva stresant, pot spune chiar că m-am relaxat în timp ce jucam (există o diferenţă între dans şi joc – am aflat ceva la Braşov :D). Mi-a făcut plăcere să admir clădirile de pe scenă. Ba mai mult, după spectacol, am făcut o mică vizită pe aproape şi am reuşit să mă minunez şi la Biserica Neagră 8->. Mi-a părut rău că nu am intrat în ea :-s. Alte elemente care mi-au atras atenţia au fost oamenii, atmosfera din oraş şi entuziasmul turiştilor de a admira tradiţiile româneşti.

Braşovul mi-a lăsat o urmă de plăcere în tot ceea ce înseamnă România. Părea mic de la clădirea de pe muntele unde am urcat sâmbătă şi am admirat lumina care îl făcea să strălucească. De mult nu mai văzusem un aşa peisaj 8-> În aceeaşi seară am mers pe joc câţiva kilometrii până la hotel. M-au cam durut picioarele – ce să mai conteze? Am profitat din plin de aerul curat şi de atmosfera din noapte prin oraş şi am continuat drumul pâna la hotel.

După ce am ajuns cu bine, în cele din urmă,m-am relaxat cu colegii din ansamblu la o bere, un vin la balconul de la etajul trei. Şi de acolo se vedeau o parte din munţi şi nu a fost nimic care să mă dezamăgească. Printre cele mai relevante lucruri care-mi vor aminti de această experienţă, a fost şi întâmplarea cu poliţia :-” Cam pe la ora 02:00 eram tot la trei cu un coleg. Rămăseserăm numai noi şi ascultam ceva muzică (Connect-R-Vara nu dorm). Şi melodia o să-mi amintească de asta >:) Aşa. Şi au venit oamenii la noi. Presupun că au fost chemaţi de cei de la doi pentru nebunii de acolo, dar cum plecaseră înaintea noastră, ne-au luat pe noi la întrebări. Ce să facem, cum să facem să nu o ardem :-s. Ne-au cerut buletinele x_x. Am mers la camera noastră şi colegul meu i l-a dat imediat unuia dintre poliţişti. Eu am intrat în cameră şi nu ştiam ce să fac, să îl dau, să nu-l dau. În cele din urmă am ieşit fără el şi i-am dat un nume fals. Greşeală! Şi-a dat poliţistul adjectiv seama, ba chiar m-a verificat cu a lui staţie şi înghiţisem găluşca :-ss. Până la urmă i-am zis numele şi m-a verificat încă o dată. Surprize, surprize: ce staţie o fi avut că a scos omu` pe ecran şi poza din buletinul meu. Mi-a arătat-o. Eram ruşinat şi speriat. A început să înşire motive pentru procesul verbal. Ajunsese departe de 600 de lei. Nu am crezut că-i aşa de serios şi până la urmă nici nu a fost. Ne-a explicat ce şi cum cu nelegitimarea, consumul de alcool şi disturbarea liniştii publice (cu care nu aveam trabă). Cum spuneam, am scăpat lejer cu un avertisment verbal. Era şi culmea să plătim o sumă frumuşică domnilor. Doar am venit să ne relaxăm, nu să plătim amenzi. În fine :D.

Starea mea generală nu era una prea pozitivă, din simplul fapt că eram oarecum singur (eu şi concepţiile mele:-??), însă ultima seară a fost chiar neaşteptată. Am cunoscut alţi oameni faţă de cei pe care îi ştiu eu, am cunoscut alte persoane cu un simţ al distracţiei aparte. M-au împresionat şi m-am simţit excelent alături de ei. Mi-am dat seama că România are multe feluri de oameni. Eu i-am cunoscut până acum pe ceilalţi. Adevăraţii oameni încă aşteaptă să îi cunosc, la fel cum aştept şi eu. Cum spunea şi profesorul meu de jocuri în acea seară, “Oamenii ăştia ştiu să se distreze!” M-am convins într-adevăr şi eu.

Acum referitor la blog, o să reintru în ritm cât mai repede posibil. Campania Cunoaşte-mă rămâne deschisă până săptămâna viitoare unde voi decide ce şi cum. Asta depinde cel mai mult de voi, dragi cititori 🙂

Nu caut scuze

Vă salut, cum nu am mai făcut-o cam de  6 zile :-s Este cel mai mare motiv de îngrijorare pentru viitorul meu in blogosferă faptul că nu am mai scris pe blog :-< Activitatea mea de a comenta blogurile pe care le “savurez” zilnic nu a scăzut, cu toate că inspiraţia a fugit de mine sau cel puţin eu am fugit de ea :-ss.

De la ultimul articol am devenit tot mai încordat cu gândul la cu şi despre ce va fi următorul (gândul meu pulsează permanent;;)). Desigur a intervenit şi stresul zilnic, mai mult sau mai puţin, a intervenit oricum. Poate că aici am greşit. M-am lăsat dus cu gândul că trebuie să scriu întotdeauna un articol de lux, ceea ce nu pot face. Ăsta-i omul, nu?

Acum, nu caut scuze, cum am zis şi în titlu, dar îmi cer scuze. Ştiu că uneori nu sunt binedispus sau am primit o pasă proastă şi fac lucruri pe care nu pot să mi le iert şi care mă fac să regret enorm, dar încerc să schimb situaţia, cum pot. Aici am nevoie de încredere din partea celor dragi :-<. Doar aşa mergem mai departe împreună cu succes.

Sper să reintru în ritm şi să ne auzim cu bine :). O zi pe plac vă doresc (v-aş recomanda o îngheţată :-“)

O zi din viaţa mea

O zi din viaţa mea, pare strict monotonă şi de ce nu, chiar este.:-?? În timpul săptămânii debutez cu trezirea la ora 6:55. Schimbarea, înviorarea, igiena personală, micul dejun, igiena dinţilor – ca la armată (totuşi cred că-i mai bine acasă ;))). În sezonul ăsta este mai greu cu şcoala pentru că stau la sat şi zilnic trebuie să îndur puţin ger, puţina grijă că poate nu ajung la timp, uneori am parte şi de curse de aproximativ 2 kilometrii pe jos (mişcarea mea zilnică 🙂 ). Oricum 2 kilometrii sunt asiguraţi zilnic – de la liceu până la locul de unde plec acasă.

După ce ajung la liceu, oboseala îmi este gonită de nişte feţe prietenoase, care îmi dau încredere că ziua nu poate fi aşa de rea. În pauze nu ne lipseşte jocul de şeptică, care ne binedispune pentru ora care urmează. Emoţiile pe care le am la orele la care se cere studiu serios trec repede, dar sunt epuizante, mai ales când urmează să ne asculte sau o lucrare de control, eventual un extemporal (asta mai rar :D). La fel sunt şi emoţiile ultimei ore, în special vineri când nu avem răbdare până la sunetul soneriei – cel puţin eu:-?

În week-end de obicei am repetiţii, ies cu prietenii sau particip la vreun concurs pe la liceu.

Şi cum spuneam, nimic special, monotonie.

A patra zi acasa

M-am simtit extraordinar de liber cand am aflat vestea Duminica seara. Luni nu se fac ore din cauza conditiilor meteorologice care au dus la inchiderea drumurilor. Am fost foarte relaxat mai ales ca urma o lucrare de control la matematica :-”

Luni revenea strestul pe care il am in fiecare zi de sfarsit de saptamana. Pe facebook circulau tot felul de mesaje ale colegilor si profesorilor cum ca nici marti nu vom merge la liceu, insa nu era nimic oficial. Dupa ora 17 a cazut steaua norocoasa :D/. MECTS a anuntat pe edu.ro ca

[…]în zilele de marţi, 7 februarie şi miercuri, 8 februarie este suspendată integral activitatea didactică în judeţele Botoşani, Brăila, Buzău, Călăraşi, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Olt, Tulcea, Vaslui, Vrancea, precum şi în municipiul Bucureşti.[…]

Si asa stau si astazi acasa, si maine 🙂 Bucuria vine doar pentru ca scap un moment de stres. De joi reintram in forta in ritm cu 4 lucrari de control. Daa… sa nu mai zic de zilel de sambata in care poate vom fi nevoiti sa recuperam timpul pierdut :))

Pana la urma mai bine mergeam la liceu si gata. Acum voi fi si mai aglomerat:-s

Oboseala

Dupa, cel putin 8-|, doua seri intarziat acasa, dupa toata hoinareala si tentativele de distractie cu prietenii si amicii, am ajuns in sfarsit la mult lipsita cana de lapte cald si farfuria cu felii de cozonac facut in casa :x. Sincer, nu mi-a placut extrem de mult cum am petrecut Craciunul, exceptand momentele de caldura cu familia. Mi-as fi dorit sa fi fost lipsit de primitul apelurilor de genul: “Ce faci frate? Hai pe-afara…” sau “Ce ma? Cum sa stai acasa? E Craciun, hai sa ne distram!”. Mai bine ar fi fost sa primesc apeluri cu urari de bine. Dupa parerea mea, daca cativa oameni ar fi mai buni, macar de sarbatori, lumea ar fi din ce in ce mai frumoasa, oricum asta este. Nu am lasat aceste lucruri sa ma supere si m-am bucurat cat de mult am putut de prezenta celor dragi.

Sarbatoarea perfecta, in mintea mea, a fost Revelionul 2005-2006 (sau 2006-2007 – cu parere de rau ca nu-mi mai aduc aminte) cand am mers cu familia la verisorul meu. Atmosfera pe care am creat-o atunci nu am mai intalnit-o pana in prezent, asteptand in fiecare an sa se intample ceva care sa fie de comparat cu cea perfecta. Sper in continuare, dar dupa planurile pe care urmeaza sa le fac pentru Revelion (Craciunul a trecut), se pare ca nici in acest an nu voi avea parte de una ca ea.

In familia mea Mosul aduce cadourile inainte de ora 24 a zilei de 23 decembrie, deci ne bucuram mai devreme de ele. Cu toate ca spiritul Craciunului a scazut foarte mult in ultimul timp, eu si surioara mea dam dovada de acelasi entuziasm ca intotdeauana indiferent de cadourile primite. Asta ma face fericit si imi place sa o recunosc.