Aşa de naiv al naiba

Îmi vine să ţip, îmi vine să plâng, îmi vine să mă rog la Dumnezeu, îmi vine să fiu sălbatic, îmi vine să lovesc. Tot am impresia că o să înnebunesc. De plâns, ar mai fi ceva, că poate mă liniştesc, dar de rezolvat problemele, nici atât. Şi vorbesc serios când zic că o să înnebunesc. De ce? Uite aşa! Cum naiba să pot să trăiesc şi să nu întâlnesc, mă o persoană mă! O persoană ca mine. Care să-mi dovedească că e la fel de proastă ca mine, care să lase la voia întâmplării şi să nu fie afectată de sacrificiile pe care le face.

Aah, ce urât aş mai vorbi, dar aici mă abţin, fir-ar …! Să o las încolo de viaţă şi tot ce ţine de ea şi să-mi văd de lumea mea nebună. Ar fi minunat. Cer mult? Nu cred că cer mult să cunosc un alt eu. Pfoaa. Ar fi superb. Băăăi să fie ca mine mă. Aşa gânditor, deschis tuturor. La fel de naiv încât să facă tot ce-i spune lumea. Să guste din tot ce-i mai rău ca să-i fie ăluilalt bine. Şi cand ar fi vreodată vremea să se întoarcă roata, tot el să ia lovitura sub centură şi buf! Pe jos.

:)) Mai râd şi eu. De ce mi se întâmplă pentru că nu am ce să fac. Pur şi simplu se leagă ale naiba probleme, situaţii naşpa şi nu am ce să le fac. De aia râd. Cică să mă amuz, dar e un râs ciudat ăsta. De puţin timp am început să fac asta. Cred că se leagă de nebunia care o să mă apuce. Doaamne fereşte!

Dramatizez sau nu, nu mă interesează. Nu am voie? E viaţa mea, fiecare are problemele lui.

Aşa. Am schimbat melodia din playlist. Ceva mai lent ca James Blunt-Cry. Tipic ăstora naivi (a se citi proşti 🙂 ) ca mine în momente ca astea. Pfffs. O respiraţie adâncă îmi linişteşte inima când am emoţii. Acum nu. Acum poate o plimbare pe la Olt? Băăi, bună idee.

Aaa, şi încă ceva. Vorbesc serios când zic că o să înnebunesc pentru că nimic din tot ceea ce fac, gândesc şi visez nu seamănă deloc cu realitatea. Când expun asta în cuvinte nu primesc tocmai cele mai bune răspunsuri, deci se confirmă. O să o iau razna. Şi iar nu mă interesează dacă fac ceva de atras atenţia, blabla. Mult mai bine când văd rânduri scrise pe blog. Mai ales aceste rânduri.

Am plecat la plimbarea aia…

În tăcere…

Aşteptarea mea nu a avut o minune la care speram. Nu s-a întâmplat nimic şi cred că lucrurile vor rămâne aşa, cum sunt acum. Fără un răspuns clar la întrebările care vin din ambele părţi, ne cufundăm şi mai mult în necunoscut. Aş putea să iau acest fapt ca un plus în regăsirea fericirii, dar în acelaşi timp, dacă mă gândesc mai bine, are şanse egale de a fi un minus.

Nu am nevoie de mila nimănui, nu am nevoie de atenţia pe care o căutam, nu am nevoie să mai ştie nimeni, am nevoie numai de linişte. Linişte să fie şi să mă gândesc mult. Greşit, corect, ştiu că va fi o decizie într-un final, sută la sută a mea. Sunt gata să păşesc din nou şi să găsesc ceea ce merit şi mă merită, dar sunt şi gata să păşesc greşit şi să accept iarăşi consecinţele. Îmi asum responsabilitatea la fel cum în acest moment nu vreau ca gândurile altcuiva să fie înceţoşate de ale mele :).

Rămân în tăcere cu mici speranţe, dar de la care nu am aşteptări de această dată şi drama care s-a creat o las să-şi facă de cap. Nu mai văd rosul bătăilor de cap pe care aş intenţiona să le am. Calm, dar atent.

Înapoi după oboseală

Cred şi eu că s-a marcat pauza de pe blog :-s Timp de 3 zile nu am mai dat ochii cu internetul pentru că vineri m-am apucat să renovez puţin camera personală, am fost ocupat cu repetiţiile şi ieri am susţinut un spectacol la “Brâul de la Boteni” în judeţul Argeş. Acum să mă laud puţin, festivalul a fost transmis în direct la Etno TV şi reprezentaţia ansamblului din care fac parte, a fost între orele 16:30 şi 18:30.

Şi pe acolo puţin stres, transpiraţie, dar şi plăcere. M-am distrat cum de altfel mă distrez la fiecare spectacol :D.

Înainte să plec am participat la un maraton de ieşiri seara până pe la ora 1, 2, am jucat fotbal după o pauză ceva mai lungă şi oboseala s-a simţit destul de mult pe drum spre Boteni. Bine, că nici drumul nu a fost aşa de plictisitor. Am fost atras de peisajele formate de dealuri, discuţii cu colegii din ansamblu şi muzica de la radio :D.

Aşa şi cum spuneam despre vara serioasă, am reuşit să termin primele două capitole din manualul de matematică, am citit Act Veneţian şi din anumite observaţii, trăiesc ceva mai sănătos cu numai două ore pe zi la calculator :X. Un punct negativ ar fi că nu mai ţin o legătură prea strânsă cu prietenii mei :-s, dar sper că norocul să dea peste mine şi să intru şi eu pe Cosmote >:).

P.S: Dacă plec, nu plec singur niciodată. Nu rămâne nimeni :(.

Vară serioasă

Gata cu iluziile şi alte influenţe, gata cu vacanţa, începe munca. De astăzi am luat cartonaş roşu pentru timpul petrecut la calculator şi suspendare cu drept de funcţionare timp de două ore pe zi. Mai exact, restul verii voi sta numai două ore pe zi la PC, până în ora 23.

Ai mei părinţi au cam observat că am început să o iau razna cu statul pe scaun şi au luat măsurile care trebuie. Nu condamn pe nimeni. Mie îmi convine. Oricum nu aveam motivaţia necesară pentru a mă reapuca de programul iniţial stabilit. 🙂

Mai greu o să fie cu distribuirea activităţii la calculator în cele două ore :-s. Pe de-o parte mă gândesc la blog. Timp pentru el nu o să am, la întreţinere mă refer. De scris îmi fac eu :”>. Sau ar putea fi chiar bine pentru că ideile se filtrează, se clarifică pentru timpul ăla scurt şi iese ceva bun. Rămâne de văzut.

Puncte negative nu pot fi în schimbarea asta, e clar. Eu dacă stau toată ziua şi studiez, citesc, scriu, sigur rău nu-mi va fi :). Peste o săptămână voi scrie un articol în care îmi voi expune părerea despre programul de vară serios, în afară de articolele zilnice :>.

Program de vară

La începutul verii chiar mă gândeam că o să scriu mai des pe blog 8-|, dar din păcate nu a fost aşa. De asemenea mi-am făcut şi un orar personal pentru vară pe care speram la fel de mult să îl respect. Îniţial am început să fac cum îmi propusesem, începusem să studiez la matematică. Chiar am terminat prima lecţie din carte. Urmau matrice :D. Tot atunci am început să şi citesc, dar de cateva zile tot sunt distras de alte lucruri mai puţin importante. Nu-mi place ce se întâmplă, dar nu am ce face.

Tocmai ce am început şi eu să ies din casă, seara la un aer curat, o vorbă cu tovarăşii şi acum că mă simt muult mai relaxat, liber şi sănătos nu am parte de studiu. Da, recunosc, vreau să studiez pentru că după anul ăsta urât cu BAC-ul, următorul nu ştiu cât de mult o să mă încânte. Chiar dacă nu am emoţii deocamdată şi nu mă stresez pentru clasa a XII-a, trebuie să mai pun şi eu mâna pe carte.

Înţelept ar fi să mă reorganizez, dar este foarte greu. Căldura ne omoară pe toţi şi îmi ia toată motivaţia şi curajul de a mă reapuca din nou de treabă. Şi nu-i vorba că nu-mi place ceea ce mi-am propus. Când mă implic, o duc până la capăt cu mare plăcere :). Vine cineva cu o limonadă rece să mă pună pe picioare?;;)