1 Martie

Astăzi mi-am început ziua ca de obicei, cel puţin până am ajuns la liceu. Acolo am fost putin pus sub semnul întrebării pentru că în jurul orei 7:45 clasa era închisă 😕 Erau alţi câţiva colegi pe lângă mine, unii care ştiau ce se întâmplă, alţii la fel de nedumeriţi ca mine. Nu am îndrăznit să pun prea multe întrebări despre aşteptarea noastră pe sală, pentru că bănuiam că este o surpriză pentru colege 😀

În sfârşit am intrat în clasă (doar băieţii) şi mi s-a confirmat bănuiala >:). În fiecare bancă, unde stau fetele, era câte o floare şi simbolul zilei de 1 Martie, câte un mărţişor. Eu zic că a fost o surpriză cât de cât frumoasă, mai ales că ne-am detaşat de rutina de a da fiecărei fete în parte florile.

Prin acest articol, am intenţia de a vă dori o primăvară cu mult soare şi adieri de vânt dupa placul sufletului. Mireasma pomilor care vor urma să înflorească, la fel şi a florilor care vor urma să coloreze atmosfera, să vă facă să uitaţi de probleme şi să acordaţi mai multă atenţie lucrurilor mărunte care vă fac fericiţi.

Plimbare tarzie

Intr-o seara dupa ce ziua ninsese si linistea se asternuse peste oras, eram singur in parc. Totul capata o nuanta de alb, nu total dar suficient cat sa imi inspire o picatura de visare. Cele doua pahare de vin rosu in combinatie cu apa minerala degustate mai devreme cu doi amici, imi aduceau aminte de zilele de toamna tarzii, de culoarea aramie a frunzelor copacilor, de adierile de vant si tabloul creat de grupurile de  pasari ce se indreptau alene catre apusul soarelui, care accentua culoarea trista a sezonului ce urma sa vina.

Bancile acoperite de zapada ma indemnau sa trec pe langa ele, sa dau zapada la o parte si sa ma asez, insa doar pe langa una fac cativa pasi, intind bratul, visator, si strang zapada in palma doar cu patru degete. Se simte raceala zapezii si nu evita sa se topeasca. Ridic incet mana si indrept privirea spre palma umeda. Doar putina apa… Imediat in minte imi vine melodia Adelei, Set fire to the rain. Imi continui drumul cu un sentiment greu de descris pe moment si gandul imi zboara din nou la amintiri. Ies din parc nedumerit si cu parere de rau…despre mine. Apar aceleasi intrebari carora nu le-am gasit raspunsul, aceleasi cauze si efecte. Atmosfera devine ambigua, ce-i drept asa a fost de la inceput, dar atunci am sesizat, “visul luase sfarsit”.