Răutate

Am ajuns într-un punct în care nu-mi mai pasă de nimeni. Să îi ia naiba pe toţi, nu mai am nici un stres faţă de ei. Am devenit rău. Cât de oficial ar fi această stare, de moment, probabil, nu ştiu, dar ştiu că sunt rău şi cu mine. Am devenit o persoană care se enervează din orice şi clar le dau verde pentru a mă relaxa. Asta aşa pentru sănătatea neuronilor mei.

Să dau cu pumnul în masă, să arunc cu ceva pe jos, să vorbesc urât cuiva, să las baltă tot, să sparg, să împing, să fac ceva să mă uşurez nu sunt acţiuni care mă caracterizează, dar le iubesc acum. Şi mă simt bine pentru că ştiu că nu vreau să continui ca până acum. Fie ce-o fi cu răutatea asta. Să mă cuprindă, să-mi curgă prin vene şi să-şi facă treaba x(. Nu mai vreau nimic care să mă distragă de la negativisme şi gânduri întunecate. Vreau să fac exact ce-mi face acum plăcere şi să-mi vărs din nou nervii pe trăirea consecinţelor. La naiba cu toate dulcegăriile, frumuseţea, visele şi tot ce mi-a plăcut să fac. Să mai ia o pauză pentru că sunt extrem de revoltat şi nu am timp de ele.

De la ce a pornit asta nu ştiu prea sigur şi nici nu mă interesează. Cine vrea, să-şi dea seama. Eu nu fac nimic în privinţa asta. Mă las purtat de ură şi privirea dură a ochilor mei.

Nu sunt eu. E altcineva în mine, cineva care s-a săturat de lume şi bunătăţile ei prejudecate şi faza-i că e ok. Zic şi eu cât mai pot. Cât nu… asta e.

Mă las în voia celor de la BUG Mafia. Am plecat!