Ce iubesc pe lumea asta?

Calu`, puşca şi nevasta

Am primit pe 27 iulie o leapşă de la Crisego, pe 2 august mi-a fost reamintită de către Emil, iar astăzi o postez :D.

Este vorba despre 20 de lucruri pe care le iubesc în viaţa mea. Ordinea în care vor apărea nu este neapărat prioritară.

  1. Familia (probabil mulţi o au pe primul loc).
  2. Prietena cea mai bună.
  3. FC Universitatea Craiova.
  4. Unele momente de singurătate.
  5. Liniştea.
  6. Romantismul.
  7. Filmele (romantice, dramă).
  8. Călătoriile cu maşina.
  9. Plimbările cu bicicleta.
  10. Momentele cu familia.
  11. Mâncarea mamei.
  12. Sfaturile tatălui.
  13. Momentele în care mă regăsesc.
  14. Momentele în care sunt iertat.
  15. Muzica relaxantă.
  16. Natura şi frumuseţile ei.
  17. Tradiţiile şi obiceiurile ţărăneşti.
  18. Tehnologia.
  19. Să visez.
  20. Să fiu surprins prin îndeplinirea viselor.

Leapşă merge mai departe la toţi cei care doresc să o preia, oricum este dată mai departe în toată blogosfera de către Emil :D.

superVARA lui 21

Astăzi am primit Compilaţia Super Vara lui Radio 21, câştigată la concursul la care încă particip pentru concertul lui Lady Gaga de la Sofia din 14 august 8->. Ăsta-i ca un premiu de consolare pentru răspusul pe care l-am dat la concurs :-<.

Mă bucur că am primit şi o plasă cu logoul Radio 21 – Simply positive :). Măcar vara asta o să am ce asculta în maşină :D/ dacă tot nu merg la concert :D. Voi participaţi ;;)?

Vai de capul meu!

În leapşa de la Ionuţ, zisăi mai devreme că “Aştept să fiu sunat de cei de la Radio 21 şi să câştig două pachete VIP la concertul din Sofia.” De atunci am ieşit pe afară, m-am plimbat cu bicicleta, am fost pe la Olt şi după înapoi acasă. Mă apucai să citesc “Ziua cu gândurile-n hăţuri” de Ion Luca Vulpeşti şi pe la ora 18 sau 19 (nu mai ştiu) am fost pe fază la piesa Gaga a orei de la Radio 21. Concursul cu cele două pachete VIP la concertul lui Lady Gaga de la Sofia de pe 14 august. Bun. Am aflat că piesa este Connect-R-Vara nu dorm şi am închis radioul să citesc în linişte.

Cee frumos mă imaginam în primul capitol, pe la povestirea “Ana Momoianca”, cu descrierile amoroase pe care le făcea Traşcă.

Sună telefonul! Eu repede răspund cu “ASCULT RADIO 21!” Nici un răspuns. Mă uit mai bine la telefon şi văd că este numărul care mă suna acum câteva zile şi nu vorbea nimeni :-@. Oameni fără viitor, alarmă falsă :-L.

Mai dau câteva pagini din carte şi ajung la ceva acţiune de război, după care sună celălalt telefon. Un număr cu +40, deja îmi suna a vreun prieten de-al tatei (era telefonul lui). Am tăcut. Nimeni nu zicea nimic. O voce feminină de la celălalt capăt al firului (Ana-Maria de la Radio 21) sparge gheaţa şi spune “DA!” şi eu peste ea cu “ALO!”. (Blegule!). Ea: “Cum alo?” Eu: “Ascult Radio 21!”. Mi-a căzut cerul în cap şi am intrat în panică. Cum mi s-a putut întâmpla mie să nu răspund cum trebuie? Cum? :((. Ce să o mai lungesc, i-am spus numele piesei Gaga şi m-am ales numai cu Compilaţia Super Vara lui Radio 21.

Mor. Nici acum nu pot să cred ce mi se întâmplă. Aveam o presimţire în timp ce citeam a carte :-<. Asta era: am ratat cele două pachete VIP la Sofia :(.

Să mai am vreo şansă până pe 10 august? =((

Să fie muzică

Ar fi frumoasă viaţa dacă ar fi acompaniată în permanenţă de muzică bună. Şi când zic acompaniată mă refer la o comparaţie cu acele momente din filme când muzica intervine şi amplifică emoţiile pe care le simţim. Sunt sigur că atunci am fi mai bine înţeleşi, am primi mai multă atenţie, am fi mai sensibili şi ne-am putea exprima cu uşurinţă mai bine – ar fi o lume mai bună.

Nu ştiu cât de mult simt alţii muzica, dar ştiu că eu iubesc până să şi plâng pe ea. Multe melodii îmi trezesc amintiri de mult înnegurate în minte, îmi mai dau o speranţă în a visa, mă motivează să merg mai departe, mă alină şi mă umplu de bucurie când într-adevăr sunt împlinit. Chiar dacă nu sunt multe momentele astea, când apar mă las purtat de val şi nu îmi mai pasă de nimic. E plăcut 8->.

Uneori chiar plec pe muzică, uit de probleme, gânduri negative şi mă pierd mai mult în nostalgie. De acolo încep iar să visez la o viaţă perfectă şi cu părere de rău iar apare regretul. Până la urmă muzica nu este o cale de a ieşi dintr-o stare pentru că mă întroduce într-o alta. Dar starea este frumoasă, îndiferent cât de tristă. O ador.

Alteori rămân îngândurat, pe loc, şi staţionez. Dacă mai deschid nişte albume de poze din trecut chiar mă opresc şi mai am tresăriri de a zâmbi din când în când. Încep şi îmi imaginez cu ar fi fost acele momente din poze dacă s-ar fi întâmplat altceva.

Numai un prieten reuşeşte întotdeauna să mă ferească de astfel de stări. Muzica mi-a devenit un duşman plăcut până astăzi?:-<

Muzică bună

Cu Bryan Adams pe fundal nu mai am nevoie de nimic. Surprins că l-am uitat, dar fericit că l-am redescoperit ieri:). Şi nu doar el, care mă face să ma relaxez, ci şi ceilalţi pe care îi apreciez din muzica moderna şi clasică sunt mereu bineveniţi în auzul meu care se fac frumos plăcuţi la savurare. Cu toate că au trecut prin mulţi ani, talentul lor a rămas la fel. Acum, mă gândesc cum ar fi fost dacă i-aş fi prins şi eu în momentele lor de glorie, perioada în care s-au lansat, în care au crescut în ochii fanilor.

Pot spune că şi despre muzica trupei Modern Talking am o anume atracţie. Dornic de mai multe, le-am citit istoria pe WikiPedia şi am rămas emoţionat cu o picătură de tristeţe. Mulţumirea vine pentru cei care mi-au deschis ochii şi mi-au arătat ce înseamnă muzica adevărată. Ar fi fost de poveste dacă nu s-ar fi despărţit. Despărţit… acum îmi zboară gândul la O-zone. Offf… ce vremuri 8->

Mă bucur că există surse care să menţina melodiile de aur pentru a acapara celelalte tentative de muzică ce tind spre incultură. Măcar atât.