Schimbare de planuri

Dezamăgit de ce trebuie să fac în loc să particip în continuare (azi, joi şi vineri) la “Şcoala altfel”, întrerup astfel şirul de articole pe această temă. Hai să zicem că tot spre binele viitorului meu, dar mă voi lipsi de plăceri precum jocul de Sudoku şi meciul de fotbal de la liceu. Concret, azi nu am fost la liceu aşa cum o să fac şi mâine şi vineri. Cel puţin sunt învoit.

Aici pot să spun că ordinea lucrurilor iar a luat-o razna cum se întâmplă de obicei, dar cine se mai plânge? M-am obişnuit cu asta. Sper că voi mai avea ocazia să iau parte la activităţi în lanţ cum ar fi trebuit să se întâmple în această “Săptămână altfel” şi să le descriu aici pas cu pas.

Într-un viitor articol poate voi spune ce fac în aceste zile:-”

Referinţe:

  1. Săptămâna altfel I
  2. Săptămâna altfel II

Multe pentru o lună

În afară de ziua păcălelilor luna Aprilie are câteva semnificaţii pentru mine. În primul rând am un sărbătorit în familie, nişte zile de nume pentru nişte prieteni şi mult aşteptata apariţie a ultimului film din seria American Pie. Mai mult, anul acesta este şi “Săptămâna altfel”, un program organizat de fiecare şcoală/liceu în parte timp de o săptămână în care vor avea loc mai multe evenimente relaxante pentru mine, cel puţin la liceul meu 🙂

Referitor la ziua de azi, personal am cam uitat să ma bucur de ea, aşa cum mă bucuram acum câţiva ani, pe seama farselor pe care le făceam sau le primeam. Dacă mai stau şi mă gândesc mult la asta, deja începe să ma cuprindă melancolia despre amintiri, ceea ce nu vreau.

Pot spune că Aprilie va fi una dintre cele mai libere luni din acest an şi cea mai asteptată dintre toate (cu privire la American Reunion 8->). O bună idee ar fi să-mi citesc horoscopul pe această lună, dacă vreau ca totul să decurgă perfect ;;).

Observator literar

Astăzi la ora de limba şi literatura română, eram captivat de spusele doamnei profesoare despre legăturile dintre diferiţi scriitori din perioada paşoptistă şi nu numai. La fiecare eveniment pe care îl descria îmi era greu să nu-mi imaginez împrejurările, ba mai mult, să mă imaginez chiar eu participând la acţiune, eventual observând fiecare mişcare şi gest al celorlalţi participanţi, marii scriitori, bineînţeles.

Acest “observator”, cum îi place doamnei profesoare să îi spună, mi l-am format de când eram mic şi citeam plin de pasiune şi suspans povestiri, basme şi poveşti. Iubeam momentele de excelenţă când citeam şi cartea îşi făcea treaba de a mă atrage cu trup şi suflet în paginile ei.

Cu personajele din cărţile copilăriei (Doi ani de vacanţă – o carte de marcă), prieteni, până la urmă, pot spune că am trecut prin situaţii limită, am navigat pe ocean cu sentimentul destinaţiei necunoscute, am înfruntat animale sălbatice, am descoperit locuri naturale frumoase, am împărţit aceeaşi hrană câştigată cu greu din braţele naturii, am gustat din durerea sclaviei, chiar a morţii şi am iertat copilul din a cărui greşeală am ajuns împreună pe acea insulă, după doi ani devenind într-adevăr alţi oameni.

De asemenea am trăit la maxim si evenimentele din Robinson Crusoe, carte care m-a impresionat frumos prin întâmplările prin care a trecut personajul principal. Şi exemplele pot continua… Astfel am cunoscut bucuria de a participa întru totul la acţiunea unei cărţi şi aşa mi-am dezvoltat un “al şaselea simţ”.

În prezent îmi este puţin greu să îmi trimit “observatorul”, în primul rând pentru că nu mai citesc :-s, chiar dacă ştiu că plăcerea ar fi maximă simţindu-mă din nou printre personajele unei opere literare.

O zi din viaţa mea

O zi din viaţa mea, pare strict monotonă şi de ce nu, chiar este.:-?? În timpul săptămânii debutez cu trezirea la ora 6:55. Schimbarea, înviorarea, igiena personală, micul dejun, igiena dinţilor – ca la armată (totuşi cred că-i mai bine acasă ;))). În sezonul ăsta este mai greu cu şcoala pentru că stau la sat şi zilnic trebuie să îndur puţin ger, puţina grijă că poate nu ajung la timp, uneori am parte şi de curse de aproximativ 2 kilometrii pe jos (mişcarea mea zilnică 🙂 ). Oricum 2 kilometrii sunt asiguraţi zilnic – de la liceu până la locul de unde plec acasă.

După ce ajung la liceu, oboseala îmi este gonită de nişte feţe prietenoase, care îmi dau încredere că ziua nu poate fi aşa de rea. În pauze nu ne lipseşte jocul de şeptică, care ne binedispune pentru ora care urmează. Emoţiile pe care le am la orele la care se cere studiu serios trec repede, dar sunt epuizante, mai ales când urmează să ne asculte sau o lucrare de control, eventual un extemporal (asta mai rar :D). La fel sunt şi emoţiile ultimei ore, în special vineri când nu avem răbdare până la sunetul soneriei – cel puţin eu:-?

În week-end de obicei am repetiţii, ies cu prietenii sau particip la vreun concurs pe la liceu.

Şi cum spuneam, nimic special, monotonie.