Nu am mai scris

Acest articol ar putea să facă parte din cele câteva în care mi-am cerut scuze pentru pauzele luate. Până la urmă nu ştiu câţi dintre voi le luaţi ca nişte scuze şi nu ştiu câţi sunteţi interesaţi de conţinutul articolelor mele.

Acest blog  va rămâne blog cu idei personale, gânduri, întâmplări şi tot ceea ce consider eu că este demn de ţinut minte. Aprecierea voastră valorează destul de mult pentru mine, dar nu la fel de mult ca ceea ce-mi expun eu aici. Nu strig către nimeni că nu mă citeşte sau nu. Nu am pretenţii din moment ce nici eu nu depun un efort minim pentru asta. Scriu şi citesc când am timp. Rămân totuşi cu o mică întrebare: “Cum cei mai mari bloggeri nu comentează toate blogurile comentatorilor săi?”. Dacă mă gândesc mai bine, vine şi răspunsul: “Comentatorii vin la cei mari pentru trafic”. Nu-i valabil în general. Să nu se înţeleagă greşit. Pasiunea şi interesul se bat cap în cap. Am un respect onorabil pentru cei pe care îi admir (îi citesc în acelaşi timp) şi le doresc tot succesul de care nu au avut parte (adică mult peste oricât ar avea acum).

Pentru a continua postarea articolelor zilnice am nevoie de un impuls venit din partea cuiva, altfel vor rămâne la nivelul la care sunt. Din păcate. Asta este. Nu mai pot avea pretenţii de la mine, odată ce nici eu nu depun efort. Asta-i clar.

Bun, acum că am stabilit, sper ca efortul ăla să fie depus mai mult pentru învăţat. Anul ăsta vine examenul de Bacalaureat şi nu ştiu cât de greu sau uşor poate fi, deci nu vreau să fiu surprins. O să mă concentrez mai mult pe ceea ce am de făcut şi mai puţin pe plăceri şi timp liber. O să-mi organizez timpul exact cum trebuie, iar activităţile fără vreun beneficiu le voi ţine departe de mine. După asta, dacă totul va ieşi cum îmi imaginez, voi pleca. Adio de la toate şi bun găsit pentru altceva şi altcineva.

Schimbări au loc tot timpul, eu doar am impresia că nu se întâmplă nimic, dar de fapt mi se pregăteşte terenul pentru ceea ce va urma. Până la cuvintele de rămas bun, rămâne de muncit din greu.

Sigur, nu zic că nu ne vom mai auzi citi. Stilul şi timpul de scris vor fi întotdeauna la fel. Astea fac parte din relaxare şi pasiune, ceea ce rămân păstrate pentru plăcerea sufletului.

Orice

Cu greu mă apuc să scriu acest articol. Ce va fi, nu ştiu prea sigur. Sunt oarecum forţat de timpul trecut să îl postez şi reţinut în acelaşi timp de frica faţă de interpretări. Poate veţi spune că este blogul meu şi am puterea de a scrie şi face orice pe el, dar nu este aşa. Nu pot vorbi despre monotonia vieţii mele aici pentru că nu asta vreau să recitesc în viitor. Nu asta vreau să fie amintirile care să-mi lumineze mintea. Vreau mai mult. De la mine, de la viaţă, de la toţi. Este greu de obţinut aşa ceva, dar vreau, chiar dacă ştiu că nu voi primi.Presupun şi eu negativ, în ciuda spuselor lui Sebastian, pentru că se va întâmpla cu totul altceva, spre mulţumirea mea. Măcar sper la asta.

Obiectivele sunt selectate cu atenţie pentru acest an, dar inima începe să îmi şoptească faptul că nu este de ajuns pentru mine. Vrea ceva şi pentru sufletul meu, sunt sigur de asta. Oricum eu tot încerc să mă menţin la starea liniştită, fără să ascult prea mult de ea. Mi-am propus ceva şi aşa va fi!

Totul va fi bine, spuneam eu odată. Ca de obicei, mă consolez singur şi stările astea prin care trec dispar repede.

Acum a început liceul, sentimentul de a nu mai avea timp de nimic îl simt din nou X_X, chiar dacă am restul zilei libere :-s. Ar fi perfect pentru mine dacă aş putea să-mi controlez stresul. Nu de alta, dar sănătatea mea este în joc.

Lipsă de bani

Aş putea să încep să fredonez melodia celor de la Voltaj-20 de ani; “Fără griji şi fără bani”, dar nu ştiu cum se poate simţi cineva bine fără bani :-<. Ok, înţeleg că banii nu sunt totul şi ştiu perfect asta. Nu sunt un cheltuitor în masă al banilor, chiar sunt econom, dar acum chiar le simt lipsa. Mai este şi maşina care trebuie şi ea întreţinută, cumpărat câte ceva pe la ea – şi asta tot pentru păstrarea plăcerii mele.

În altă ordine de idei, omu’ mai are şi el nevoie de un leu acolo să-şi satisfacă pofta de îngheţată, acum că-i vară, să mai iasă cu tovarăşii la o/un ceva rece, poate o zi pe la piscină pe undeva, ceva achiziţii noi, upgradări la gadgeturi sau mai ştiu eu ce.

E dureroasă lipsa asta de bani. Tot ce rămâne de făcut este să stau acasă şi să mă uit la stele. Am încercat, m-am interesat ce pot să fac, să muncesc pe undeva pe la vreo fabrică – nimic. De găsit am găsit, dar eu cu vârsta şi cu puterea mea, nu pot să depun atâta muncă pe care o cer ei. Nu am mofturi, sunt dispus să lucrez 8-10 ore pe zi timp de 4, 5 zile că n-oi muri, dar acolo unde am găsit munca fizică este peste puterea mea, deci cade. Nici împărţit de pliante pe stradă, nu caut, numai ceva serios unde să câştig câţiva bani de buzunar pentru câteva zile.

Pe internet este aceeaşi poveste, dacă nu mai greu. Se foloseşte munca intelectuală ceea ce-i epuizant, dar merită oarecum. În trecut am scos ceva bănuţi din siteuri. M-am oprit pentru că era prea puţin pentru toată dedicarea mea şi ceea ce făceam.

Părinţilor nu vreau să le cer pentru că ştiu cum se câştigă banii şi plăcerea de a-i cheltui este alta. Când eram mic, era altceva: nu tu griji, nu tu probleme 8->.

Dacă nu, asta e. Oricum pot să sper la o minune ^:)^. Asta aşa să mă mai scoată din rutină.

Program de vară

La începutul verii chiar mă gândeam că o să scriu mai des pe blog 8-|, dar din păcate nu a fost aşa. De asemenea mi-am făcut şi un orar personal pentru vară pe care speram la fel de mult să îl respect. Îniţial am început să fac cum îmi propusesem, începusem să studiez la matematică. Chiar am terminat prima lecţie din carte. Urmau matrice :D. Tot atunci am început să şi citesc, dar de cateva zile tot sunt distras de alte lucruri mai puţin importante. Nu-mi place ce se întâmplă, dar nu am ce face.

Tocmai ce am început şi eu să ies din casă, seara la un aer curat, o vorbă cu tovarăşii şi acum că mă simt muult mai relaxat, liber şi sănătos nu am parte de studiu. Da, recunosc, vreau să studiez pentru că după anul ăsta urât cu BAC-ul, următorul nu ştiu cât de mult o să mă încânte. Chiar dacă nu am emoţii deocamdată şi nu mă stresez pentru clasa a XII-a, trebuie să mai pun şi eu mâna pe carte.

Înţelept ar fi să mă reorganizez, dar este foarte greu. Căldura ne omoară pe toţi şi îmi ia toată motivaţia şi curajul de a mă reapuca din nou de treabă. Şi nu-i vorba că nu-mi place ceea ce mi-am propus. Când mă implic, o duc până la capăt cu mare plăcere :). Vine cineva cu o limonadă rece să mă pună pe picioare?;;)

Ce să mai faci?

Vara asta ne copleşeşte pe fiecare în parte şi fiecare părticică din noi la rândul ei. Dacă nu se schimbă ceva cât mai repede rutina din aceste zile deja o să devină obicei. Tocmai pentru că nu presimt nimic special care să mă atragă de la lenevitul pe timpul verii, sper la ceva.

Pe la începutul lui iunie mă gândeam că o să mă ridic cu blogul, o să scriu mai mult, mai bine, mai frumos, o să particip pe la concursuri, campanii şi alte activităţi amuzante şi care-mi fac plăcere, dar nu-i chiar aşa. Mai devreme începui să observ că un număr, mai exact 3 bloguri din cele pe care le citesc au devenit inactive de aproximativ o lună său chiar mai bine. Încă le vizitez zilnic, dar mă întreb ce s-o fi întâmplat cu autorii :-?. Numai de Roby ştiu că este plecat în vacanţă, de ceilalţi 3, nimic. Nu judec pe nimeni, a nu se înţelege greşit. Doar mă întreb pe unde călătoresc ei :>.

Aşa parcă am mai prins ceva curaj în blogosferă, mă mai străduiesc să susţin o campanie, am început să scriu pe alte două bloguri, un parteneriat, o chestie. Aşa mai dau puţină culoare vieţii de blogger. Cee frumos sună: Viaţă de blogger ;;)

Un sfat, o părere – ce-i de făcut vara asta?8->