Gânduri despre ea

După ce m-am pus în situaţia de a mă îndepărta de ea şi de a mă apropia de părinţii mei, fizic, pentru o scurtă perioadă, conflictul sentimental m-a dus pe o cale ce mi-a creat imagini iluzorii şi dorinţa intensă de a-i scrie toate gândurile pe care le simt şi le voi simţi în timpul în care nu voi avea plăcerea profundă de a o admira, matol de frumuseţea ei, stând în faţa mea. Fie că simţurile mă ghidează spre certitudinea împlinirii la care visez, fie că acestea mă descurajează şi mă întristează, toate drumurile mă duc doar la ea.

În fine plec acasă cu o mare nostalgie în pumni, în inimă şi-n gând, încă plin de nesiguranţă în ceea ce priveşte lucrurile care generează această nostalgie: fie dorul permanent simţit pentru ea şi conflictul interior, fie dorul de părinţi, familie şi restul celor dragi. Mă regăsesc de multe ori răpit de amintiri şi flashbackuri şi starea mea generală să fie afectată şi în urma acestui lucru, slăbită, ca mai apoi să ajung descurajat.

3

În ciuda dorinţei neîmplinite, ca purtătoarea stelelor mele – ochii ei, să mă însoţească încă o dată pe drumul înapoi spre acasă, m-am văzut plecând de mână doar cu sufletul meu. M-am întristat când am ajuns în gară. Asta pentru că drumul pe şine, în sine, este un motiv de tristeţe pentru mine. Am trecut cu capul plecat, peste cele câteva linii şi am ajuns la trenul meu, ce urma să mă lase peste câteva ore, în întâmpinarea alor mei părinţi. Aveam momente în care tresăream printr-un zâmbet pentru că îmi veneau în minte figurile lor, anticipându-le pline de emoţie de la reîntâlnirea cu mine. Am urcat, mi-am găsit locul, m-am aşezat şi am deschis repede cartea, pe care am terminat-o în următoarea zi după ce am ajuns acasă. Asta, doar pentru a mă distrage de la o stare şi mai mare de tristeţe. Tactica a fost foarte bună, până în momentul în care am ajuns de-a lungul Dunării. Este ceva acolo ce îmi creează un deja-vu. Întotdeauna a fost. Un lucru, o amintire, o întâmplare sau ceva… Chiar nu ştiu ce. Mereu când trec pe acolo, mă simt foarte tensionat şi îmi creşte un sentiment de dor intens. Mă simt ca şi cum aş fi pierdut acolo o parte din mine şi nu vreau să mai plec, vreau să rămân acolo şi să o găsesc.

De multe ori mă gândesc că acel loc, reprezintă un loc al copilăriei, un reper foarte important al vieţii mele ce îmi atrage toată atenţia. Îmi schimbă starea de spirit şi este ca şi cum aş intra într-o visare permanentă. Mă face să mă simt ameţit de dorinţă şi nu mi-aş mai lua ochii de pe fereastră, din lumina soarelui care se reflectă în Dunăre. …cred totuşi că are legătură cu locul ei de reşedinţă: de când am cunoscut-o, acel loc îmi aminteşte de ea.

Munţii, pomii şi în general natura pe care am văzut-o pe geam – în mică parte ce-i drept, pentru că am citit mult, mi-au amintit de dorinţa mea de a călători împreună cu ea în lumi îndepărtate, uitaţi de toate. Acolo, am intrat din nou în starea mea de visare şi am rămas aşa ceva timp. Încetul cu încetul am reluat cartea pe care o începusem şi până acasă timpul a trecut foarte repede, aproape că nici nu l-am simţit.

Cu dorinţa de a profita de fiecare moment cu cei dragi, mi-am găsit şi momente de singurătate în care mi-am pus gândurile în ordine şi mi-am acordat atenţie. Printre nerăbdarea tovarăşilor din copilărie de a degusta un vin bun împreună, de a savura o bere, de a trage o plimbare cu maşinile sau pur şi simplu, de a sta şi a povesti ore întregi despre ceea ce am mai realizat în vieţile noastre, tot am găsit şi momentul de a fi singur. Nu ar fi fost programate astfel de momente dacă ea ar fi fost cu mine. Dar m-am bucurat enorm şi de singurătatea mea. Am avut plăcerea şi onoarea de a savura locurile în care ea era, odată, cu mine.

2

Faptul că am mers recent în locurile în care am fost cu ea pentru prima dată, acum câteva luni, şi am lăsat acolo amintiri, mi-au substituit de această dată prezenţa ei şi mi-au alinat dorul îmbrăţişărilor calde ale ei, sărutărilor ei, atingerilor şi şoaptelor ei ce îmi induceau acea atmosferă de vis şi mă răpeau cu totul din momentul prezent. Am stat exact în locul în care am sărutat-o şi i-am spus zâmbind şi fericit că o iubesc. Am închis ochii şi am simţit-o lângă mine. Soarele şi adierea vântului au avut grijă ca flashbackul să fie ca un prezent autentic şi continuu ca prima dată.

Am îndrăznit apoi şi am mers mai departe de acele locuri, în aşteptarea apusului, într-un loc în care mi-am dorit din tot sufletul să o iau cu mine. Un loc ales la întâmplare atunci, liniştit şi relaxant. Doar ce am terminat cei câţiva paşi domoli spre acel loc ales la întâmplare şi m-am aşezat în faţa măreţului astru ce urma să părăsească şi acea zi. Am început să respir mai liniştit şi am întrat într-o stare de meditaţie. Gândurile şi ideile mele s-au aşternut lin în mintea mea, iar sentimentele şi-au exprimat brusc  neliniştea spre a-mi crea dorul puternic pentru ea, din nou. Subtil apoi, sentimentele m-au dus cu gândul la viaţa mea şi mi-am confirmat din nou faptul că viitorul meu este cel pentru care lupt acum cu trupul şi sufletul. Chiar dacă încă iubesc să rămân singur în aceleaşi locaţii în care mergeam uneori când eram acasă, am realizat că viitorul meu este departe de acel trecut, departe de acest prezent şi doar împreună cu persoanele de acum şi de acolo, departe de acest loc al copilăriei mele. Doar amintirile şi relaţia cu părinţii mă mai leagă de aceste locuri de neuitat. În afară de acestea, nimic altceva nu îmi mai readuce dorinţa de a mă întoarce aici.

Fericirea am găsit-o: este în interiorul meu, în lucrurile pe care iubesc să le fac, în ea – persoana pe care o iubesc, scumpa mea, în simplitatea fiecărei zile, în toate lucrurile pe care le admir. Acasă este acolo unde sunt toate acestea.

… iar soarele ajunsese în punctul în care eu am tăcut şi doar am privit. Acel apus şi-a pus amprenta asupra amintirilor mele şi mai ales asupra dorinţei de a o aduce şi pe ea odată în acelaşi loc. Am să-i şoptesc atunci când am s-o revăd, că a pierdut cel mai romantic apus de soare şi am să-i promit că nu pentru totdeauna: următorul cel mai frumos apus de soare, va fi tot acolo, în acelaşi loc… doar că, numai în prezenţa noastră.

Într-o zi

Un moment de cumpănă între simţurile sufletului ei şi al meu, a fost suficient încât să se ajungă la o situaţie spontană de nebunie, de regăsire, de schimbări de priviri, sărutări, mângâieri, cuvinte dulci şi exprimări de dorinţe de mult aşteptânde. Nu aş fi crezut vreodată să o văd alergând înspre mine cu mâinile întinse, cu un zâmbet imens pe chip şi cu intenţia infinită de a ajunge în braţele mele cât mai repede.

Atunci s-a întâmplat ceea ce mă aşteptam: mi-a sărit în braţe fericită, am prins-o, iar inima ei îi dătea de gol încântarea, pentru că i-o simţeam cum se zbate şi zâmbetul i-a ţinut mult timp chipul luminat. Am lăsat-o apoi încet jos şi s-a ascuns la pieptul meu. Atunci am simţit cum toate întâmplările frumoase, lucrurile pe care le-am făcut împreună, locurile pe care le-am vizitat, nebunia noastră prin care ne simţeam liberi, iubindu-ne până la cer şi înapoi, momentele de neuitat şi sentimentele pe care le-am trăit amândoi, mi-au trecut prin faţa ochilor doar în câteva secunde. Apoi am fost răpit de imaginea aburului, în frigul serii, din respiraţia noastră.

Nici măcar nu a fost ca o reîntâlnire după mult timp; a fost la fel ca întotdeauna când ne vedeam. Nu a fost loc de reţineri şi cuvinte nespuse. Am continuat să o privesc fericit, în timp ce îmi tot repeta că este o nebună pentru că în toiul nopţii a venit să ne vedem. Era ireal pentru mine. Am mers, apoi ne-am aşezat pe o bancă.

Mi-a spus că îi este dor de mine. Nu am mai putut să mă abţin şi i-am recunoscut nostalgic faptul că mă gândesc mereu la ea. Îmi încep dimineţile singur cu ea, mănânc singur cu ea la fiecare masă, merg pe străzi singur cu ea îngândurat, mă plimb singur cu ea seara pe lângă Bega, vorbesc singur despre ea, iar la finalul zilei, adorm singur cu ea în gând. I-am spus că îmi este atât de dor de ea şi de noi. I-am mai spus şi că vom fi bine. Ştiu asta, chiar dacă nu pare. Şi nu pare, pentru că lupta nu s-a terminat.

Cu ea îmi doresc să alerg într-o zi printr-o ploaie de primăvară sau o ploaie de vară târzie. Să fim departe de tot ce ne-ar putea distrage, să alergăm cu gândul că vom ajunge la un adăpost, însă să alergăm fără să-l găsim şi în final să renunţăm şi să ne bucurăm de ploaie şi de noi. Vreau să o ţin de mână şi să simt cum picăturile de apă ne mângâie pielea.

Cu ea îmi doresc să călătoresc în locuri de vis, îndepărtate şi să-i mărturisesc iubirea în cele mai de vis atmosfere, să-i recit poezii atunci când se aşteaptă mai puţin, să-i spun cât de frumoasă este, să-i şoptesc cât de norocos sunt că mă iubeşte şi cât de fericit mă face pentru pur şi simplul fapt că este. Să uităm de toate şi să fim uitaţi de lume.

Cu ea vreau să merg acasă şi să îi arăt locurile mele preferate în care nu am dus-o încă să le vadă. Acele locuri în care am crescut şi care mi-au oferit liniştea de care am avut nevoie atunci când nu mă regăseam. Sunt sigur că acele locuri îmi vor fi recunoscătoare pentru că le voi duce sufletul de care s-a îndrăgostit pătimaş, sufletul meu.

Acea bancă va fi mereu motivul meu de fericire pentru că mă va duce gândul la acea seară de primăvară pe care o aşteptam de mult timp.

Rezumat de vacanţă

Am citit leapşa pe care mi-a pasat-o Aura Rusu, pornită de la Probiu şi chiar dacă nu am ieşit din ţară niciodată*, nu o pot refuza :D.

Deci acum să înceapă leapşa >:):

  1. Munte sau mare?
    Aş alege mare pentru că nici acolo nu am fost. Ce-i drept muntele mă relaxează şi mă umple de energie cu aerul lui tare şi presiunea din urechi :D.
  2. Iarna sau vara?
    Hmmm :-?. Vara îmi place când sunt la bălăceală, când nu, vreau iarnă; iarna îmi place când sunt la căldură, când nu, vreau vară. E ca “Aer sau apă?”. Bine că există timp pentru amândouă. În oricare aş fi, există împrejurări care mă fac să mă simt bine şi asta compensează neplăcerile create.
  3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?
    Clar America. Oriunde în America să mă conving cum stă treaba cu petrecerile alea nebune, cu casele alea aranjate de-a lungul unei străzi şi cu zecile de locuri de vizitat :-?.
  4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?
    *Practic nu am ieşit niciodată din ţară, dar din punctul de vedere al celor de la Orange, da 8-|. Când eram în clasa a V-a, am obţinut media generală 10 la sfârşitul anului şcolar şiii cum se apropia campania electorală, domnul nostru fost primar ne-a organizat o călătorie la Sighetul Marmaţiei. Am mers primii trei cei mai buni elevi de la fiecare clasă din gimnaziu împreună cu alţii de la Caracal, dar ei au plătit pentru acea excursie >:). Eeei bine, după ce am ajuns acolo, printre altele am plecat spre Cimitirul Vesel şi pe drum am primit un mesaj de la Orange cum că am părăsit ţara şi că nu ştiu ce să fac să activez serviciul Roaming. Aici am vrut să ajung şi să spun că am ieşit şi eu din ţară măcar o dată :D. Nu contează cum şi din al cui punct de vedere, dar am ieşit :-“.
  5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
    Chiar în această vară ar fi putut fi Sofia, Bulgaria :(.
  6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?
    Încă nu mă pot hotărî care dintre Sibiu şi Braşov. Aspectul medieval din ambele oraşe mă încântă. Oamenii sunt diferiţi, locurile de vizitat sunt atractive, străzile au o culoare de poveste 8->.
  7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
    Obiective turistice au fost multe, pentru că am vizitat cât de cât România :-?. Unul dintre toate cele care m-au atras a fost opera lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu: Poarta sărutului şi Masa tăcerii. De asemenea şi o plimbare pe malul Jiului m-a bine dispus excelent :).
  8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?
    Păi să zicem de Castelul Peleş? Am fost acolo cu aproximativ 5 sau 6 ani în urmă. A fost plin de mister locul ăla. Mi-aş dori să pot merge din nou acolo şi să aflu despre toate secretele.
  9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?
    Din România, Cluj-Napoca. Din afară mi-am dorit întotdeauna să ajung la Veneţia 8->.
  10. Ce suveniruri cumperi de obicei?
    De obicei caut strict suveniruri care să reprezinte zona pe care o vizitez, astfel să-mi amintesc cu uşurinţa despre locurile unde am fost. Şii cum tot de obicei nu găsesc ce caut, nu prea reuşesc nici să cumpăr. Aşa mă mai îndur să dau o şansă magazinelor de suveniruri şi iau câte o brăţară pentru prieteni, părinţi, soră. Se găsesc până la urmă.

Acum că am terminat leapşa, mulţumesc Aurei Rusu şi lui Probiu pentru ea şi o dau mai departe la Crisego, MissySparrow, Costinel şi cine doreşte să o mai preia, oricum este dată în toată blogosfera ;)).

Părţi de Românie

Aşa am numit leapşa primită de la Vienela, căreia îi mulţumesc respectuos pentru că mi-a pasat-o :). Articolul va conţine 7 locuri “minuni ale României”, construite de om. Şi uite că aşa sunt nevoit să deschid sertarul cu amintiri vizuale – poze. Cu această ocazie îmi reîmprospătez memoria şi, de ce nu, încerc să mai retrăiesc momentele frumoase din viaţa mea.

1. Încep topul locurilor pe care le consider frumoase cu locuinţa memorială a lui Avram Iancu (în prezent muzeu), din comuna cu acelaşi nume din judeţul Alba. Am avut onoarea de a consuma câteva minute bune în jurul casei sale şi recunosc, m-a introdus într-o eră mirifică.

2. Ajung în Sibiu, în Piaţa mare, unde, dacă-mi amintesc bine, acum un an fără câteva zile am tot fost absorbit de măreţia şi modelele clasice ale clădirilor care o înconjoară. Bineînţeles nu pot uita de îngheţata pe care am savurat-o 8->.

3. Capodoperele lui Brâncuşi, respectiv Masa tăcerii, Poarta sărutului (numai pe astea le-am vizitat), de la Târgu Jiu. Într-o zi pare prea mult (împreună cu cele de mai sus), dar dacă şti cum să te bucuri de astfel de călătorie, nu-ţi mai trebuie nimic :).

4. Tot în Târgu Jiu nu impresionează podul de peste râu, cât istoria acestuia. La 34 Octombrie 1916 bărbaţii, femeile, cercetaşii şi copiii au oprit năvala trupelor germane.

5. Mai călătorim puţin până în Alba-Iulia la cetate şi admirăm peisajul oraşului văzut de sus. Biserica din cetate nu este nici ea mai prejos decât frumuseţea de până acum.

6. De curând am fost la Braşov şi, cum m-aş fi aşteptat, acest oraş a fost deja trecut pe lista celor preferate :D. Muuulte locuri merită vizitate şi aici, dar în special Biserica neagră. A fost a doua oară când am vizitat-o, dar acum parcă a fost ceva mai înaltă decât prima dată ;)) Nu mă aşteptam să fie aşa de mare. Totuşi îmi pare rău ca nu am reuşit să intru…

7. Revin de unde am rădăcinile şi anume în Oltenia. Personal vă recomand să vizitaţi râul, alături de care am copilărit, Oltul meu cel drag. Puţină răbdare, un strop de încredere şi magia vine de la sine. Pe mine mă minunează de fiecare dată când ies din curte, parcurg 200 de metri, urc pe dig şi ridic privirea.

România este o ţară foarte frumoasă. Orice ar fi afară, oricât de multe ar fi, lucrurile mici încep de aici. Trebuie numai să le dăm o şansă.

Leapşa merge mai departe (desigur dacă doresc să mă onoreze) la Locco Chicco, Bucuros, SebiBu, 2Cuvinte, CoStinel şi cine mai doreşte. Oricum nu am mai primit/dat o leapşă de mult. Acum e momentul >:).