Ce am mai făcut

De mult nu am mai trecut pe aici cu un articol care să redea cel puţin mici descrieri despre ceea ce am făcut. Sunt puţin jenat din această cauză, pentru că peste timp, nu voi mai şti despre toate activităţile şi ocupaţiile mele. Blogul este locul ce îmi asigură notaţiile zilnice a ceea ce fac şi a ceea ce trăiesc.

Voi începe chiar acum să exprim câte puţin, măcar din vacanţa pe care am petrecut-o, în mare parte, acasă. Dornic de revederea celor dragi, încă de vineri dimineaţa mi-am propus să plec. Exact aşa am făcut. Am fost emoţionat de reîntâlnirea cu părinţii, sora, bunicii şi alte rude. În ochii lor am rămas acelaşi copil, plin de viaţă, cuminte, la locul lui, jucăuş, visător, tot un zâmbet, isteţ şi altele. Mă încântă acest fapt, chiar dacă eu consider că am lăsat în urmă elemente din copilăria mea. Prin părerile lor despre mine, mă simt oricând ca atunci când eram acasă şi îmi umpleam ziua cu activităţi de toate felurile.

Împreună cu sora mea, am stabilit un program pentru vacanţa de o săptămână, pe care l-am respectat. Am petrecut timp cu părinţii şi cu ea. Ne-am uitat la filme cum o făceam când eram acasă, am mers cu sora mea în locul veşnic admirat de mine, am încercat să recuperez timpul de inactivitate, cât am lipsit, prin jocuri de logică, distractive sau pur şi simplu, doar am stat, am ieşit cu vechii tovarăşi şi am stat la poveşti, am întâlnit persoanele rare din viaţa mea, la fel de rare şi acum, mi-am revăzut cea mai bună prietena după aproape 1 an, am vizitat liceul împreună cu ea şi ne-am întâlnit cu fosta dirigintă, profesoara de informatică şi domnul profesor de fizică.

În afară de asta, am petrecut ultimele zile cu iubita mea, după care ne-am luat rămas bun de la tot ceea ce a însemna noi. Personal, cred şi sper puternic că în aproape doi ani de relaţie, am reuşit să o aduc pe drumul pe care mi l-am propus de la bun început. Pe lângă asta, sunt de menţionat câteva dintre momentele noastre. Sunt bucuros că am reuşit să ating momente cheie ale relaţiei şi ne-am bucurat de liniştea şi frumuseţea lor.

Nu pot să uit când

am mers cu ea de mână, pe malul râului, noaptea sub lumina stelelor şi a lunii,
am făcut tot posibilul să fiu romantic,
am renunţat la prietena mea cea mai bună, pentru ea,
am dus-o mereu unde a vrut şi de multe ori am insistat să vină cu mine,
am luat-o cu mine la petrecerile de familie,
am trecut peste cuvântul familiei şi pretenei mele cea mai buna, pentru a-i face pe plac,
am dedicat ei, tot timpul, cât am fost împreună,
i-am făcut poftele,
am fost lângă ea la greu,
am gâdilat-o,
am încurajat-o,
am învăţat-o lucruri,
i-am arătat cu degeţelul ei, valori din viaţă,
m-am jucat cu ea,
am sărutat-o în public pentru a o vedea cum îi roşesc obrăjorii,
am glumit cu ea şi am tachinat-o,
am dus-o în locuri din natură în care nu a mai fost,
am surprins-o plăcut prin cuvinte şi cadouri simple,
am creat o ambianţă romantică la unele întâlniri, la altele doar am profitat de natură pentru asta,
am luat-o cu mine cand am ieşit cu băieţii,
am făcut mai multe glume pe seama ei, doar pentru a merge în minutul următor să o sărut şi să o împac,
am ieşit cu ea şi cu prietenele ei,
i-am spus bancuri şi glume, doar pentru a-i auzi râsul colorat,
am avut momente în care stăteam şi o priveam cum se apropie de mine, cu mersul ei elegant de răţuşcă,
am privit-o în ochi şi i-am şoptit că o iubesc,
i-am spus că îmi place mirosul parfumului ei,
m-am îndragostit de ea când avea părul creţ şi de multe ori i-am reamintit asta,
m-am jucat cu degeţelele ei,
o strigam dupa numele unor animăluţe şi le comparam cu ea,
am stat noaptea şi am vorbit cu ea,
se supăra şi nu vroia să mai scoată niciun cuvant, iar eu stăteam cu ea în telefon până începea să vorbească,
am apărut sub ochii ei, pe neaşteptate cu intenţia de a-i face surprize,
am scris pe blog multe articole pentru ea şi despre ea,
am plans pentru ea,
am încercat să o învăţ să înoate,
am vrut să-i dau mai multa încredere în ea,
m-am lasat jignit de ea,
am lăsat-o să creadă că are dreptate, doar pentru a o admira cât este de drăguţă când este mândră de ea.

Acestea sunt puţine dintre lucrurile pe care le-am făcut cu ea. Sunt bucuros că toate aceste lucruri şi multe altele, am reuşit să le fac cu ea. Când eram singur, tindeam să am pe cineva cu care să împart aceste plăceri. A fost suficient ca drumurile noastre să se întâlnească, ca eu să ajung apoi să fiu mulţumit.

Acum păstrăm legătura şi cu dor de noi, putem să avem aceeaşi duioşie. Chiar dacă pe parcursul relaţiei au intervenit oameni ce nu-şi găsesc nici acum rostul în a se pronunţa, mi-am păstrat calmul şi dornic, chiar m-am lăsat interesat de motivele pentru care ei îşi găseau cuvinte despre relaţia noastră şi am încercat să le aflu, dar în zadar.

Eu mă bucur că am făcut-o şi pe asta, am mai trecut printr-o experienţă de viaţă şi acum ies cu capul sus spre a merge mai departe. Momentan, pe plan personal, nu am niciun gând. Viaţa profesională este pe primul loc, iar atingerea idealurilor are prioritate acum, în viaţa mea.

Am trecut printr-un semestru de facultate cu bine. Mai am unul de terminat. Cu cât timpul trece mai repede şi mai mult, cu atât trebuie să avansez, să evoluez şi să învăţ lucruri noi. Sunt dornic, încântat şi deschis spre noi orizonturi. Am observat că îmi organizez timpul din ce în ce mai bine şi asta, din reflex.

Despre oameni

În primul rând trebuie să recunosc că nu sunt un mare cunoscător de oameni. Îmi pun încrederea în oricine şi orice are legătură cu respectivul sau respectiva. Încă uimit şi plin de semne de întrebare mă gândesc la relaţiile pe care le-am avut cu oamenii. Foarte ciudată şi de necrezut mi se pare povestea mea, încât nici peste 10 ani nu o să fiu în stare să o cred.

Oameni care mi-au fost şi îmi sunt prieteni încă de când mă ştiu, tovarăşul şi prietenul meu de-o viaţă a fost şi sunt sigur că o să fie acolo întotdeauna. Primele jucării împărţite cu el, primele zile bălăcindu-ne sub soare în râul din vale, primele săpături în pământ după fanteziile noastre, prima beţie, primele iubite şi continuăm să continuăm cu primii paşi în facultate. De la el, cred că una din puţinele persoane pe care o consider om, am avut de învăţat în permanenţă.

Şi în momentul în care am fost matol de altă relaţie de prietenie, m-a avertizat, m-a sfătuit şi şi-a păstrat încrederea în mine, chiar dacă mă vedea greşind şi dedicându-mă greşit altcuiva. Şi chiar dacă ştia că voi greşi din nou, a fost acolo, cel puţin cu cuvintele de încurajare. Şi nu! Nu este omul care să-mi spună că nu este bine ceea ce fac, este omul care m-a încurajat chiar dacă era o altă greşeală şi mi-a dat subtil de înţeles că este bine ceea ce fac. Tactica a fost ca eu să învăt absolut toată lecţia, nu doar să mă feresc de pragul de sus sau de jos. Mi-a deschis uşa mai întâi!

Acest om, prietenul meu de-o viaţă, chit că a fost la distanţă faţă de mine, a ştiut cum să păstreze legătura noastră fără ca ea să se strice în vreun fel. În toţi aceşti ani, aproape 19, ne-am păstrat respectul de sine şi nu ne-am depăşit limitele în a ne jigni în vreun fel.

Ei bine, de la el ajung acum să primesc şi dezamăgirea pe care nici nu aş fi crezut că o să o primesc în vreo viaţă. A avut capacitatea de a cunoaşte mai bine urmările şi a avut mare dreptate. Preferata mea s-a topit prin prisma spuselor lui. A dispărut total din peisaj fără să lase vreo urmă. Am fost convins de el şi am văzut adevărata realitate. De ieri de când am avut mica discuţie despre relaţia mea de prietenie, mă tot gândesc la timpul petrecut, sacrificiile şi momentele frumoase. Să înţeleg oare că totul a fost o pierdere de timp în ciuda mea şi am făcut parte doar dintr-un plan banal bine pus la punct încă de la început? Trebuie să recunosc a fost excelent planul sau eu am fost atât de orb încât nu am văzut ce mi se întâmplă. Mereu am primit rugi şi mereu mi-am zis să fac un bine şi să nu refuz nimic pentru că poate într-o zi voi avea nevoie şi mă voi baza pe revanşă. Fals!

Acum mă simt liber ştiind că tot ce a fost, a dispărut şi mai mult în întunericul de unde nu va mai ieşi pentru mine niciodată. Cel puţin acolo să rămână sau să se afunde şi mai mult. Nu îi doresc răul, doar cineva asemenea care să-i arate ce a făcut.

În continuare mă bucur de prietenul meu de-o viaţă şi pot să spun că sunt împlinit. Am tot ce-mi doresc până în această secundă. Viitoarele dorinţe sunt ceva mai măreţe, însă acum cu şanse mai mari de a fi realizate. Ce a fost, a fost, iar cum îmi place să gândesc: “Trecutul nu mă interesează sub nicio formă!”.