Cineva ca mine

Foarte recent am avut ocazia de a simţi pentru un moment revelaţia că absolut nimeni nu poate face ceva remarcant pentru mine. Dacă o persoană apropiată mi-a arătat asta, cine altcineva, necunoscut din lumea asta ar putea vreodată să mă convingă că este altfel şi poate ajunge până la gândirea mea sau dincolo de ea – sufletul meu? Am fost nevoit să înghit în sec atunci când mi-a fost dat de înţeles că mint în timp ce eram sincer şi nu aveam argumente pentru a-mi susţine afirmaţiile. Am fost nefericit şi nu am spus-o. Nu avea rost. A fost dureros să văd cum sunt privit ca un om care a dezamăgit.

Şi din nou, vina este a mea pentru că, aşa cum am mai spus, sunt educat şi nu îmi permit să dau în stânga şi în dreapta vorbe care nu îşi au rostul mai devreme sau mai târziu. Fiind în acelaşi timp şi un mare defect al meu – probabil cel mai mare – nu o să ajung la idealurile propuse pentru că o sumă de numere negative este negativă. Matematică pură.

Ajung să îmi dau seama că nu mă mai plâng aşa de mult pentru lipsurile astea care rezultă din timiditatea mea. M-am resemnat şi acum sunt capabil să înghit ceva mai multe eşecuri personale. Salvarea mea a rămas aceeaşi şi pot să sper doar că vine cât mai repede, fără reţineri. Nici oamenii pe care îi cunosc nu mai înseamnă aşa de mult pentru mine. Prieteniile din copilărie au fost, au durat şi s-au terminat. Au rămas doar amiciţii. Ar fi puţin răutăcios să spun că şi ele au fost un element de la care mă aşteptam să mă schimbe cumva. Poate au făcut-o, dar nu la cotele la care mă aşteptam. Oricum, nu simt că am pierdut ceva de mare preţ. Valoarea lor a scăzut pe măsură ce am crescut.

Personal, nu mai am nici un gând. Tot ce aştept este eliberarea sufletului meu în braţele vieţii. Nu mai am nicio pretenţie de la nimeni, nicio aşteptare şi dacă are cineva de gând ceva, poate să respire uşurat, eu sunt pe dinafară. Şansele de a încerca să-mi demonstreze diferite lucruri s-au scurs, şi acum pot să joace în prelungiri, însă nu mă interesează. În ciuda faptului că “Niciodată nu este prea târziu”, de data asta este altfel. Sunt bucuros când mă gândesc că o să fie o schimbare mare. Nerăbdător, devin şi indiferent. De regret nici nu se pune problema, dor o să fie doar pentru familie şi cine şi-o mai face loc prin inima mea, în rest arunc tot.

Curiozitatea mea cea mai mare este dacă voi avea ocazia să întâlnesc pe cineva care să fie ca mine. Mare ar fi acel moment. Sau? Cine ştie.