Rămas bun…

Aş zice, mai mult aş spera la o schimbare a lumii prin această dată de 21 Decembrie 2012. De la atâtea “Sfârşitul lumii” s-a cam pierdut din valoarea acestui eveniment şi chiar nu îi mai dau nici o crezare.

În orice caz, ca să fiu împăcat, vreau să îmi expirm părerea de bine şi rău asupra lucrurilor din viaţa mea.

Îmi pare rău pentru că:

  • nu mi-am îndeplinit toate dorinţele
  • nu am reuşit să influenţez atâţia oameni precum aş fi dorit
  • am greşit persoanelor dragi
  • nu am citit prea multe cărţi
  • nu am experimentat tehnologia nouă
  • nu mi-am respectat promisiunile
  • am râs când nu trebuia
  • nu am luat în serios când trebuia
  • am ratat şanse de a trăit viaţa în alte feluri
  • nu am sărutat toate fetele pe care le-am atras într-o aventură de o seară
  • am pierdut timpul sperând la mai mult şi nu am profitat de ocazie
  • am lăsat ca anumite lucruri să treacă pe lângă mine
  • nu le-am cerut încă iertare celor cărora le-am greşit
  • nu mi-am sacrificat prea mult timp din viaţă pentru bucuria celor dragi
  • nu am fost mai credincios
  • am dat greş în încercările mele de a mă realiza
  • nu mi-am finalizat toate proiectele
  • am lăsat anumite treburi neterminate
  • nu am aflat multe lucruri despre lume şi sufletul uman, respectiv sentimente
  • nu am acordat atenţie celor care meritau asta
  • au trecut secunde pe lângă mine, făcând nimic
  • nu am scris mai mult
  • nu am reuşit să mă cunosc mai bine
  • fiecare zi nu a avut zâmbete cum mi-aş fi dorit
  • nu am găsit perfecţiunea

De asemenea, mă bucur pentru că:

  • am reuşit să-mi găsesc fericirea în mici detalii ale lucrurilor simple
  • am reuşit să iubesc persoane
  • m-am sacrificat cât de puţin pentru cei dragi
  • am găsit autori ale căror opere mi-au ajuns la lacrimi
  • lucrurile simple din viaţa mea sunt cele mai importante pentru mine
  • am putut să mă tin de cuvânt când am putut
  • am râs când viaţa mi-a fost grea
  • am plâns când duioşia mi-a bătut la uşă
  • mi-am călcat pe principii când mi-am zis “Gata! Acum este momentul!”
  • am pus suflet în ceea ce merita cu adevărat
  • am fost împins de la spate şi rezultatul a fost pozitiv pentru mine
  • am fost iertat şi am oferit iertare celor dragi mie
  • mi-am păstrat credinţa indiferent de cauză
  • am reuşit să finalizez câteva din cele propuse
  • am obţinut rezultate la tot ceea ce am muncit până în prezent
  • am terminat anumite proiecte, indiferent de rezultat
  • unele dintre sentimente au fost descifrate
  • atenţia mea a fost furată de lucruri simple, frumoase şi cu adevărat măreţe
  • am putut să mă stăpânesc când a trebuit
  • am un blog care a devenit extrem de personal
  • mi-am descoperit câteva dintre limite
  • există persoane pentru care zâmbesc
  • încă exist şi sunt în cautarea eului meu, o căutare aventuroasă şi plină de surprize

Astea fiind puţinele dintre lucrurile pe care am putut să mi le solicit pentru acest articol (încă cu gândul la ele) sper totuşi ca ceva să se întâmple pe 21 Decembrie 2012. Nu de alta, dar cam de prin 2010 aştept asta şi ar merita că aşteptarea mea să aibă un rezultat pe măsură. O schimbare a polilor, sau ceva măreţ. Acolo cât să schimbe gândirea omenirii.

Mi-aş cere iertare pentru toate greşelile făcute şi faptul că dacă aş fie iertat înainte de un enentual sfârşit ar fi un motiv de bucurie, aş fi împăcat, ar fi un sentiment plăcut pe moment, până înainte de un mare buuumm.

Toate legile fizicii să îmi treacă prin cap şi toată logica umană; nu contează. Acum vreau numai ca sentimentele calde să-mi inunde sufletul şi să ştiu că acum este momentul ca lumea să fie mai înţeleaptă şi să înţeleagă neînţelesul sau ceea ce nu a avut parte de atenţie.

Pot să spun că nu îmi pare rău pentru nimic. Asta pentru că nu am trăit atât de multe. Dacă aş fi fost cumva vreun “trecut prin viaţă” atunci mi-aş fi dat cu părerea despre ăla şi aia. Dar aşa, copil fiind, cât de frumos a fost până acum. În afară de lucrurile urâte care s-au întâmplat. Şi ele cu un rost, clar.

Urări de bine nu pot să vă zic pentru că de ce?:D Nu-i aşa? Cu ce rost? Dar pot să sper. La o schimbare radicală prin care toţi adepţii religiilor, politicilor, sectelor şi mai ştiu eu ce, să se concentreze asupra unui singur lucru, ajutând ca lumea să devină într-un cuvânt “mai bună” (bine, două cuvinte).

Amin şi cu Dumnezeu înainte!