Înapoi avansând

Vă salut!

De data asta chiar îmi doresc să o fac :). Nu ne-am mai auzit de ceva vreme şi nu mă simt tocmai ok. Am pierdut din valoarea pe care o are blogul pentru mine şi m-am apucat cu alte lucruri, bineînţeles cu o importanţă destul de măricică şi ele la rândul lor.

Să tot să stau să scriu şi să citesc, sună a poveste în viaţa mea. Şi dacă nu-mi trăiesc eu povestea, atunci cine? ;)) Mă întorc la scris pe blog ca şi cum m-aş refugia. Odată cu dorinţa de a pune mâna pe taste vin şi alte dorinţe la fel de aprinse. Aş sta şi aş citi, aş asculta, mi-aş aminti, m-aş bucura, aş plânge, aş sări în sus de fericire, aş dansa, aş trăi clipa, aş împărţi fericirea, m-aş odihni şi aş lua-o din nou de la capăt, numai să ştiu că timpul stă pentru mine. Şi cât îmi doresc asta câteodată. Să opresc timpul şi să fac toate lucrurile pe care nu le fac din cauza lui.

Încă mai visez şi mă bucur că încă pot :D. Acum câteva zile, am simţit cumva un sentiment venit de undeva de departe din trecutul meu. Era legat de familia mea în preajma sărbătorilor de iarnă. Aşa de frumos cum era pe la 12, 13 ani, fără griji şi realitatea dură. Îmi este greu să vorbesc din amintiri. Nu mai ştiu prea multe :-s.

Am vrut să creez o nouă categorie pe blog cu acest nume şi să povestesc acolo de toate, dar îi greu. Memoria nu prea mă ajută. Mai grav este că am tot amânat şi direct proporţional se duc şi informaţiile. Ooof.

O zi pe plac!