Tu eşti noiembrie a mea

Dorinţa de a trăi ca în filme m-a regăsit din nou după ce am vizionat filmul “Sweet November”. Acest film din 2001 a reuşit să mă aducă în pragul emoţiilor pe care de mult nu le-am mai simţit în profunzimea lor.

Încercările Sarei de a-l schimba pe Nelson (rolurile principale) de-a lungul poveştii lor, au avut poate rezultatele la care se aştepta, dar în rândul cinefililor clar a lăsat o urmă adâncă de semne de întrebare despre altă posibilitate de terminare a poveştii. Cel puţin pentru mine finalul a fost marcant, asemănător cu alte finale precum cele din “A walk to remember”, “The last song”, “Titanic” şi alte producţii mari (după părerea mea).

Sigur, viaţa din film poate fi atât de frumoasă pe cât pare numai dacă este “observată” de cine înţelege. De aici am şi acea dorinţa de a avea şi eu parte de o asemenea întâmplare. Ştiu că aş cere prea mult dacă aş face-o, dar ar fi minunat.

Perfecţiunea de care a dat dovadă Sara, m-a făcut să mă îndrăgostesc de personajul ei şi să îl urmăresc şi mai îndeaproape pe parcursul filmului. Mi-a transmis şi misterul pe care l-a avut asupra lui Nelson şi evenimentele au prins o culoare nostalgică după o vreme.

Finalul a lăsat în urmă alte semne de întrebare la care voi reflecta o vreme, dar asta pentru mine, aşa să mă leg de gândurile mele. Poate mă va ajuta cumva :).

În altă ordine de idei, tensiunea care mă cuprinsese a oftat şi m-am eliberat de ea. Aveam nevoie de un film (de fapt doua; “The lucky one” înainte de “Sweet November”) pentru a mai strânge puţină duioşie şi picături de dragoste care să-mi inspire visare.

Vă las trailerul filmului în cazul în care doriţi să-l vizionaţi: