Am ajuns la start

16 Decembrie 2011 – ziua, luna şi anul în care am început să mă exprim pe acest blog. Acea zi înseamnă un start pentru mine ca blogger şi o privire în oglindă pentru sufletul meu. Bune, rele, cred că am gustat din majoritatea şi sunt oarecum împăcat cu mine şi cu ceea ce a putut să-mi rezerve viaţa până în acest moment.

Dacă dau puţin timpul în urmă, redescopăr momentele mele de suspans, trăirile unor dorinţe, schimbări, mici dezamăgiri, întâmplări, emoţii din literatură şi alte lumi,  gânduri de Decembrie, împăcări cu sufletul, uimiri, indiferenţă, evenimente din viaţă, poveşti ale unor necunoscuţi împărtăşite cu mine, vise descrise şi dorite, planuri şi schimbări de planuri,  locuri, plăcerea timpului petrecut cu prietena şi familia, călătorii, amintiri mai ales, păreri despre adevăr şi existenţă, regrete, zâmbete, despre prieteni, despre viaţă, teamă, oglindă pentru mine, sentimente, singurătate, realizări, eşecuri, cărţi, drumuri la întâmplare, valori descoperite, alegeri, nehotărâri, oameni, timp, încurajări personale, blogul meu, iubire şi ură,  pulsaţii, dor şi durere, nostalgie, melancolie, tristeţe, suflet, lupte cu mine şi oameni, tăcere, diferenţe, momente, aşteptări, cuvinte nespuse, posibilităţi, incapacitatea de a mă regăsi, stări, revoltă,  zile, noi orizonturi, poveşti, copilărie, naivitate. Şi în final ajung în Decembrie 2012 prin Cuvinte risipite.

16 Decembrie 2011 înseamnă şi un număr de 172 de articole, 802 comentarii, alte nu ştiu câte pagini şi numere fără importanţă. Personal cred că blogul a avut o influenţă asupra mea, chiar dacă nu îmi dau seama ce fel.

Păi? Mă bucur că am ajuns până aici. Ar putea fi un motiv bun de a continua şi de a învăţa din toate greşelile pe care le-am făcut în acest an. Eventual şi din realizările cu zâmbetul pe bune. Plăcute au fost acele momente 8->. Când am obţinut permisul de conducere, când am avut de câştigat la diferite concursuri din blogosferă, când m-am relaxat, când am visat, când mi-am îndeplinit visele, când am trăit momente remarcabile, când mi-am pus sufletul pe masă, când am participat la evenimente culturale şi sportive, când am ascultat muzică, când mi-am dorit, când am descoperit lucruri importante din viaţă, când am primit palme pentru a mă trezi, când am avut ceva de învăţat din toate, când a ieşit soarele, când am fost încântat de prezenţa Laviniei pe blog, când am primit emoţii, când am vrut să plec, dar am rămas, când am plecat şi m-am întors, când am avut ocazia, când am citit şi am trăit, când am avut ce să discut cu mine şi cu sufletul meu,  când am descoperit că am rămas la fel, când, când şi când.

Şi toate astea au fost pe scurt. Aş fi putut să le descriu pe toate într-un mega articol, la fel cum aş fi putut să le trăiesc pe toate diferit după bunul plac, dar nu am făcut-o. În coninuare rămâne de văzut ceea ce voi face. Voi mai creşte, voi mai visa, îmi voi mai dori, voi mai scrie.

Mă amuză puţin faptul că am ajuns până aici pentru că nu credeam. Acum că am şi văzut asta, clar nu o să mă opresc, indiferent de feedback-ul primit din partea vizitatorilor. Uite că în cele din urmă nu este aşa de important ca cineva să citească ceea ce am scris. Sunt sigur că multe articole plictisesc cititorii, dar pe mine, cele mai multe, mă emoţionează. Sunt ale mele, scrise în momente de singurătate, cu atenţie sporită şi cuvinte alese din suflet. Nu mă poate demoraliza nimeni în această privinţă. Este lucrul la care mă pricep cel mai bine – să scriu despre mine -, chiar dacă nu mă cunosc în totalitate. Voi scrie mereu articole personale.

Şi da, blogul este o versiune îmbunătăţita a vechiului meu jurnal.

Presentiment

Doar se apropie sărbătorile, nu? Trebuie să le simt şi eu cumva venirea. Bucuros sau trist, nimeni nu stă pentru ceea ce simt eu. În această perioada, nu ştiu de ce, dar trag spre singurătate. Aşa a fost întotdeauna, de când mă stiu, eventual am trăit cu iluzii deşarte.

Ce-i drept, mi-a plăcut mereu să visez ceea ce vreau să trăiesc, fără să se îndeplinească vreodată aceste dorinţe. Dorinţe şi iar dorinţe. Să fie vina mea pentru că nu ştiu cum să trăiesc aceste momente sau vina lumii pentru că este atât de agitată în preajma sărbătorilor şi nu îşi face timp pentru lucrurile cu adevărat importante şi frumoase?

Căldură în familie, poveşti la gura sobei, jocuri care ne menţin zâmbetele, cuvinte spuse cu duioşie, amintiri depănate, îmbrăţişari, sentimente de iubire, linişte, mireasmă de cozonac, farmecul familiei, cadouri şi noţiunea timpului dusă departe de noi au fost întotdeauna elementele care m-au scos din singurătatea în care am intrat în decembrie.

Acum, nu ştiu, poate am devenit încăpăţânat, dar vreau acasă. Să trec peste Anul nou şi Crăciun în sânul familiei, cu toate frumuseţile menţionate mai sus. Realitatea a intrat destul în viaţa mea şi am cunoscut-o. Nu vreau să îmi pese de ea. Şi nici nu vreau să fiu amăgit de vise care nu îmi oferă nici o garanţie în îndeplinirea lor pentru a spera la ele în continuare. Încerc să rămân cu picioarele pe pământ, realist, chiar dacă mă copleşesc toate cele din această atmosferă caldă din ce în ce mai mult.

O să mă gândesc la tot ceea ce am făcut. O să zâmbesc, o să râd, poate chiar o să plâng, dar sigur o să zâmbesc din nou 8->. Totuşi cred că-i prea devreme să vorbesc despre ceea ce voi face. Mă rog, cu această ocazie să zicem că sper şi de această dată, şi cum mi se întâmplă mie de obicei, lucrurile sunt cu totul altele faţă de ceea ce-mi imaginez eu iniţial, deci tot răul spre bine. Sau toate visele mele spre naştere ;;) Că frumos ar mai fi :-<.

Craiova RMA 2012

Craiovaaaaaaaa…:D/
Şi acum mă simt obosit de aseară, dar ce să mai. A meritat totul :X. Da, am participat la Romanian Music Awards 2012 la Craiova. De această dată am plecat devreme şi am ajuns la fix pentru a ne rezerva locul. Am parcat maşina pe lângă clubul Universităţii Craiova şi pentru început ne-am bucurat de atmosfera creată de umbra blocurilor, în primul rând :D, apoi de imaginea colorată a  vestimentaţiei feminine din jurul nostru :-“.

Am plecat împreună cu 3 colegi printre care şi Mădălin. Iniţial am trecut prin Craioviţa nouă pe la un văr de-al meu şi l-am convins şi pe el să vină cu noi >:). Am mers prin parc, pe la zoo, aşa o mică plimbare înainte de concert m/. Ne-am retras la maşină şi duşi am fost în Piaţa Mihai Viteazul. Ne-am aprovizionat cu o sticlă de apă şi am rămas lângă un gard care înconjura o cameră de filmat. A fost o aşezare strategică :-” Am putut să vedem mult mai bine concertul de pe acel gărduleţ faţă de ceilalţi. Într-adevăr am stat în jur de două ore acolo până să înceapă concertul, dar nu am riscat să pierdem locul [-(.

Ne-am simţit foarte bine în compania gazdei reprezentată de CRBL şi soţia sa. M-au surprins prin faptul că prima invitată în scena a fost Giulia. M-am gândit că dacă au început aşa în forţă, era clar că va fi ceva absolut frumos. Şi aşa a fost.

Un alt element care m-a binedispus a fost exprimarea fanilor olteni faţă de conducerea fotbalului românesc. Pe blocul de lângă Mercur s-a afişat un banner imens cu mesajul “VOI CU MAFIA [FRF] ÎN SPATE / NOI CU ŞTIINŢA PÂNĂ LA MOARTE“. Mai mult, pe parcursul concertului s-a scandat numele Universităţii Craiova la care am participat şi eu. Pe lângă asta au fost şi incidente cu fumigene, poliţişti şi altele :-@ despre care nu vreau să vorbesc.

O altă plăcere am avut când i-am reascultat pe 3SudEst şi N & D, trupe reunite pentru acest eveniment. Pe la începutul acestei săptămâni am primit un email de la un moderator al forumului siteului fanilor 3SE prin care mi se afirmă că va avea loc o întâlnire cu trupa pentru poze, autografe şi discuţii. Mi-am dat acceptul de a participa, dar nu am primit detaliile de care aveam nevoi în timp favorabil. Emailul cu detalii l-am citit aseară pe la ora 4:30 când am ajuns acasă (:|. Mai bine nu îl mai trimiteau. A fost singurul lucru care m-a dezamăgit :-<.

Un motiv în plus

Mă uit aşa pe bloguleţul meu şi observ foarte relaxat că dintre articolele pe care le am, nu le mai reţin pe toate. Sincer iau acest fapt ca fiind unul pozitiv. Acum întrebarea este “De ce?”.

Simplu! Personal îmi face o foarte mare plăcere să le recitesc. De multe ori le reiau şi le studiez, dar mă opresc pentru că mă gândesc că plăcerea ar fi şi mai mare dacă aş mai lăsa să treacă un timp. Stiu că voi găsi motive pe care să ma amuz, care să-mi amintească de trairile pe care le-am avut în trecut, care să-mi trezească vise uitate sau să mă motiveze mai departe. Găsesc în toate astea o sensibilitate aparte care nu mă lasă să uit de mine şi de găndurile pe care le-am pus în rânduri, aici.

Nu ştiu dacă ăsta este momentul potrivit pentru acest articol, dar devreme ce am această pulsaţie, pot să ma afirm 🙂

Cel mai mult îmi place să recitesc amintirile. Reuşesc să mă regăsesc de fiecare dată şi de fiecare dată am aceleaşi sentimente şi emoţii. Mă simt extraordinar – un cuvânt pe care rar îl folosesc. Bineînţeles, pe parcurs, amintirile sunt completate de A mai trecut un an, Prin clasa a IX-a, Schimbări involuntare şi poate şi altele. De asemenea îmi place să mă caut în Chestionarul lui Proust, unde zâmbesc…

Şi iată că am reuşit să fac şi un Top 5 al articolelor pe care le prefer cel mai mult în orice moment. Cum am mai spus, o plăcere 8->

Inevitabil

Toaaata zarva asta cu ACTA m-a pus pe ganduri si m-a cam facut sa imi dau seama ca, daca nu facem ceva, in viitor internetul nu va mai fi ce fost. Cu alte cuvine, fiind in anul 2012, Sfarsitul lumii isi mareste credibilitatea.

Despre ACTA am auzit pentru prima data pe FileList, intr-un videoclip postat de pe YouTube. Nu i-am dat prea mare importanta, gandindu-ma ca este vreun proiect de lege care va fi uitat cat de curand. Au trecut zilele si tot vedeam acel videoclip pe prima pagina a FileListului. Mi-am zis ca poate echipa a uitat sa mai schimbe…in fine, am trecut cu vederea.

Si asa am ajuns in prezent unde am fost incoltit de articole cu si despre ACTA si pana la urma le-am dat citire, ce sa fac, trebuia sa aflu mai multe. Mi-a lasat un gust amar faptul ca providerii ar urma sa monitorizeze activitatea clientilor. Inteleg ca producatorii doresc sa isi protejeze creatiile intelectuale, dar cum ramane cu intimitatea noastra. In plus nu ar putea stii ei ca eu am cumparat un mp3 de pe siteul oficial X, l-am descarcat si asa sa urmeze ce-i mai rau.

In concluzie nu-i a buna cu ACTA asta. Sper doar ca va fi ceva trecator si Parlamentul European nu va vrea sa aude de asta prin Iunie cand se va lua o decizie finala.