Să fie muzică

Ar fi frumoasă viaţa dacă ar fi acompaniată în permanenţă de muzică bună. Şi când zic acompaniată mă refer la o comparaţie cu acele momente din filme când muzica intervine şi amplifică emoţiile pe care le simţim. Sunt sigur că atunci am fi mai bine înţeleşi, am primi mai multă atenţie, am fi mai sensibili şi ne-am putea exprima cu uşurinţă mai bine – ar fi o lume mai bună.

Nu ştiu cât de mult simt alţii muzica, dar ştiu că eu iubesc până să şi plâng pe ea. Multe melodii îmi trezesc amintiri de mult înnegurate în minte, îmi mai dau o speranţă în a visa, mă motivează să merg mai departe, mă alină şi mă umplu de bucurie când într-adevăr sunt împlinit. Chiar dacă nu sunt multe momentele astea, când apar mă las purtat de val şi nu îmi mai pasă de nimic. E plăcut 8->.

Uneori chiar plec pe muzică, uit de probleme, gânduri negative şi mă pierd mai mult în nostalgie. De acolo încep iar să visez la o viaţă perfectă şi cu părere de rău iar apare regretul. Până la urmă muzica nu este o cale de a ieşi dintr-o stare pentru că mă întroduce într-o alta. Dar starea este frumoasă, îndiferent cât de tristă. O ador.

Alteori rămân îngândurat, pe loc, şi staţionez. Dacă mai deschid nişte albume de poze din trecut chiar mă opresc şi mai am tresăriri de a zâmbi din când în când. Încep şi îmi imaginez cu ar fi fost acele momente din poze dacă s-ar fi întâmplat altceva.

Numai un prieten reuşeşte întotdeauna să mă ferească de astfel de stări. Muzica mi-a devenit un duşman plăcut până astăzi?:-<

Vlăduţ

A passionate student of life, simple things, nature, friends, Cluj, family, love and other drugs.

One thought to “Să fie muzică”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *