Permisul de conducere

Astăzi o zi fericită! O mică relaxare de după liceu, nimic mai mult. M-am pregătit psihic pentru restul semestrului ce a rămas 😀 Am ajuns acasă în jurul orei 14:30 cu gândul la permisul de conducere. După examenul auto de mai bine de o săptămână am tot aşteptat ca permisul de conducere să ajungă în posesia mea. Am sosit croit acasă să deschid plicul şi să îl admir 😀 În ziua în care trebuia să ajung la Slatina la examen, am fost tot un entuziasm. Până la urmă mulţumesc domnului care a avut bunul simţ să oprească şi să mă ducă până la Caracal de unde trebuiă sa plec la examen. (Bine, bine! Am plecat cu ia-mă nene până la Caracal! :-” ). Treaba începea să devină nasoală pentru că nu era maşina lui şi începea să-i tuşească motorul. Prima idee care mi-a venit în cap a fost că avea probleme cu piesele auto. Nu peste mult timp m-am liniştit când a zis de benzină, lipsă de carburant :-s. Asta se întâmpla cam pe la 2 kilometrii de benzinărie. Cred că dacă nu mergea la relanti cu ea, nu mai ajungeam la Petrom. Deja mă vedeam împingând la ea 2 kilometrii şi mai ajungeam eu la examenul auto poimarţi :)). Aici şi-a făcut apariţia şi întâmplarea care nu m-a deviat de la cursul pe care trebuia să-l urmez în ziua respectivă, motiv care m-a bucurat.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

12 thoughts to “Permisul de conducere”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *