O carte citită

Acum câteva zile am terminat de citit “Act Veneţian” de Camil Petrescu. Cartea am primit-o de la doamna profesoară de Limba şi literatura română în amintirea activităţii “LITERATURA=SPAŢIUL LIBERTĂŢII” din 24 mai 2012.

Personajul pe care acum îl admir şi mă face să mă gândesc la el cu mare apreciere (Pietro Gralla), m-a impresionat frumos cu al său caracter puternic şi plin de adevăr despre viaţă. Chiar dacă drama sa a fost poate peste înţelegerea unora, şi acum mă cutremur când mă gândesc la înfruntările directe cu soţia sa (Alta), amantul acesteia (Marcello Mariani) şi deciziile pe care le-a luat de-a lungul celor trei acte.

După ce am terminat de citit cartea, mi-am notat nişte replici care m-au făcut să exclam de uimire când le-am citit ;)). Dacă aţi citit cartea, veţi înţelege mai bine.

Actul I, scena II, Pietro:

Da… A fi tânăr înseamnă a fi de oţel… A privi totul în faţă. A nu putea minţi niciodată… A nu putea îndura să fii minţit de alţii. A nu putea îngădui minciuna oriunde ai întâlni-o. A urî nedreptatea… Când eşti tânăr nu poţi fi legat de nimic… Încaleci tu viaţa cum vrei… Fiindcă îi poţi da cu piciorul… Nu te târăşte ea ca pe o epavă care nu mai ştie să renunţe…
Când eşti tânăr nu mai este nimic între Dumnezeu şi lume, decât fiinţa ta…

Actul III, scena III, Pietro:

Am crezut în tine… Nu în vorbele tale, ci în fiinţa ta.

Scena V, Pietro:

Spune tot ce vrei… dar vorbeşti de prisos… Altădată orice cuvânt al tău deschidea lacăte şi lega toată viaţa de câte un sens al lui. Acum vorbele tale sunt fără utilitate ca nişte chei găsite. Cum am putut să te văd altfel decât eşti?

Alta:

De ce amesteci înteligenţa în jocul acesta amăgitor al dragostei? Dragostea este vrajă şi beţie, iar inteligenţa omului, ca şi judecata, nu au ce căuta în dragoste…

Pietro:

E după cum vede fiecare. Eu socot că nu iubim numai cu inima sau numai cu alte organe. Iubim cu totalitatea fiinţei noastre. Vorbeai că dragostea este beţie, ei bine omul inteligent nu se îmbată… Mă credeam bun cunoscător de oameni şi iată am descoperit floarea omeniei într-o asasină.

[…] Pietro:

E posibil ca ceilalţi bărbaţi să iubească aşa cum spui tu… dar eu nu vreau să semăn cu ceilalţi bărbaţi.

Scena VII, Pietro:

Nu ştiu ce vor deveni toate femeile pe care nu le-am întâlnit niciodată în viaţa mea, din toate ţările Pământului. Înainte de a te cunoaşte eu, se spunea că eşti o mare artistă… Poate că vei mai putea fi pentru ei ceea ce ai fost… Până unde voi merge eu nu va veni nicio ştire despre faima d-tale… iar pentru mine vei fi aşa cum ţi-am spus… de mult înmormântată…

Este foarte posibil ca acum să caut alte opere ale lui Camil Petrescu, asemenea căutării altor filme cu actorii plăcuţi la prima vedere 8->.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

2 thoughts to “O carte citită”

  1. BRAVO,ELEVULE! CE MANDRA SUNT DE TINE! CITATELE ASTEA MI-AU TINUT MIE DE FOAME ,DE SETE ,DE LIBERTATE, ATUNCI DEMULT ,IN lumea de sarma ghimpata a REALITATII = lumea comunismului … cand eram eleva ca tine! SI CAND M-AM INTALNIT CU SCRIITORUL CAMIL PETRESCU! ” ACT VENETIAN” E UN FEL DE ABECEDAR AL CARACTERULUI… ,UN ELEMENT ESENTIAL AL FORMARII PROPIULUI CARACTER! ITI MAI RECOMAND ALTE 2 PIESE DE TEATRU DE ACELASI AUTOR-” SUFLETE TARI”, ”JOCUL IELELOR”… PS. AM CEA MAI FRUMOASA MESERIE DIN LUME! REVIN… PS2-NU AM UITAT DE TEMA! AZI AM CITIT SI EU CEVA frumos-” OSCAR SI TANTI ROZ”-ERIC EMMANUEL SCHITT… MA BUCUR MULT CA GASESTI IN LITERATURA : CARACTERE, BUCURIE ,FRUMUSETE,EMOTIE,SUFERINTA,VIATA!

  2. Am citit si eu act venetian, eleganta de care au dat dovada personajlor mi se pare mai mult decat atat, cel mai mult mi-a placut Danton,opera scrisa tot de Camil Petrescu.
    Si bravo pentru intiativa de a citit din placere…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *