Nu există fericire

De-a lungul vieţii am întâlnit tot felul de evenimente care au avut diferite impacte asupra mea. Bune, rele, mai puţin bune şi aşa mai departe. Momentan nu mă mai poate surprinde nimic. Sunt sigur de asta… poate numai ce caut cu adevărat de câţiva ani încoace? :-< Poate. Dar şi atunci tot nu ar fi deplină.

Fericirea. De ea vorbesc. Cu timpul mi-am dat seamă că nimic nu este perfect, nimic nu este gratuit şi nimic nu este infinit. Poate mai sunt noţiuni asemănătoare, dar acum contează numai cele menţionate. Aceste cuvinte există în DEX cu forme şi înţelesuri explicate, dar dacă gândesc puţin mai raţional nu găsesc un adevăr care să-mi convină.

Ceva mai argumentat ar fi că fericirea nu se găseşte în formă clară. De exemplu: degeaba mă simt bine dacă cei apropiaţi mie au probleme – starea se transmite oricum, degeaba am trecut un examen dacă mi-a rămas maşina în pană, degeaba am găsit o bancnotă de 10 lei pe jos dacă ieri am pierdut una de 5, şi exemplele pot continua. Sunt detalii, mici detalii de care depind, depindem noi şi starea noastră. Acum presupunând că personalitatea despre care vorbesc este una asemănătoare cu a mea. Cred mai mult că fericirea se rezumă la crearea iluziilor, fapt care influenţează negativ deciziile despre propria stare.

Mai acum câteva zile am întâlnit un om, prieten foarte bun cu tatăl meu, care avea principii asemănătoare cu ale mele, aceeaşi revoltă faţă de viată şi întâmplări. Nici nu se pune problema că este un om slab de înger. Viaţa este aşa cum este şi nu ne oferă nici un moment de bucurie, să zic, memorabil. M-a făcut să cred că nu sunt singurul realist care are aceleaşi păreri despre ce se poate întâmpla în orice moment. Trebuia să spun la începutul acestui paragraf că l-am întâlnit la service-ul de maşini (am schimbat uleiul, filtrele, mai multe la maşină:-@). Ne povestea, mie şi tatălui meu, despre pasiunea pe care o avea când era ceva mai tânăr. Acum ocupaţia lui ţine strict de întreţinerea lui şi a familiei sale. Era oarecum dezorientat, dezamăgit de destinul pe care îl are sau îl avem cu toţii. Ne mai spunea că la ora respectivă, cu ceva ani în urmă, avea programări la service pentru reglarea direcţiei la roţi pe când acum abea dacă mai intră câte o maşină…

L-am privit mai intens şi mi-am dat seama că într-adevar a iubit ceea ce a făcut, însă acum toată pasiunea lui s-a transformat în necesitate – fericire nu poate fi. Presupunând că era fericit cu plăcerea lui de a repara maşini, aici intervine teoria infinitului care demonstrează că nici aşa nu poate fi a fericire. :-<

Vlăduţ

A passionate student of life, simple things, nature, friends, Cluj, family, love and other drugs.

4 thoughts to “Nu există fericire”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *