Nu am mai scris

Acest articol ar putea să facă parte din cele câteva în care mi-am cerut scuze pentru pauzele luate. Până la urmă nu ştiu câţi dintre voi le luaţi ca nişte scuze şi nu ştiu câţi sunteţi interesaţi de conţinutul articolelor mele.

Acest blog  va rămâne blog cu idei personale, gânduri, întâmplări şi tot ceea ce consider eu că este demn de ţinut minte. Aprecierea voastră valorează destul de mult pentru mine, dar nu la fel de mult ca ceea ce-mi expun eu aici. Nu strig către nimeni că nu mă citeşte sau nu. Nu am pretenţii din moment ce nici eu nu depun un efort minim pentru asta. Scriu şi citesc când am timp. Rămân totuşi cu o mică întrebare: “Cum cei mai mari bloggeri nu comentează toate blogurile comentatorilor săi?”. Dacă mă gândesc mai bine, vine şi răspunsul: “Comentatorii vin la cei mari pentru trafic”. Nu-i valabil în general. Să nu se înţeleagă greşit. Pasiunea şi interesul se bat cap în cap. Am un respect onorabil pentru cei pe care îi admir (îi citesc în acelaşi timp) şi le doresc tot succesul de care nu au avut parte (adică mult peste oricât ar avea acum).

Pentru a continua postarea articolelor zilnice am nevoie de un impuls venit din partea cuiva, altfel vor rămâne la nivelul la care sunt. Din păcate. Asta este. Nu mai pot avea pretenţii de la mine, odată ce nici eu nu depun efort. Asta-i clar.

Bun, acum că am stabilit, sper ca efortul ăla să fie depus mai mult pentru învăţat. Anul ăsta vine examenul de Bacalaureat şi nu ştiu cât de greu sau uşor poate fi, deci nu vreau să fiu surprins. O să mă concentrez mai mult pe ceea ce am de făcut şi mai puţin pe plăceri şi timp liber. O să-mi organizez timpul exact cum trebuie, iar activităţile fără vreun beneficiu le voi ţine departe de mine. După asta, dacă totul va ieşi cum îmi imaginez, voi pleca. Adio de la toate şi bun găsit pentru altceva şi altcineva.

Schimbări au loc tot timpul, eu doar am impresia că nu se întâmplă nimic, dar de fapt mi se pregăteşte terenul pentru ceea ce va urma. Până la cuvintele de rămas bun, rămâne de muncit din greu.

Sigur, nu zic că nu ne vom mai auzi citi. Stilul şi timpul de scris vor fi întotdeauna la fel. Astea fac parte din relaxare şi pasiune, ceea ce rămân păstrate pentru plăcerea sufletului.

Vlăduţ

A passionate student of life, simple things, nature, friends, Cluj, family, love and other drugs.

5 thoughts to “Nu am mai scris”

  1. Fiecare dintre noi are proprile pauze, conteaza ce intelegem fiecare dintre noi prin pauze, daca stam sa ne gandim se pot numi pauze si acele articole ce nu cucerit cititorului si nu fac nici o referire la tn, deci te revanjezi daca scrii putine si bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *