Nici un semn de schimbare

Ridic capul din pământ şi oftez. Îl mişc în stânga şi în dreapta. Mă gândesc la ce am făcut astăzi şi ajung rapid la momentele care au reuşit să mă întristeze din nou. Tot ce mi se întâmplă este numai din vina mea. Mi-a fost spus asta în faţă, am ştiu şi ştiu, dar ce pot face? Aşa este să fie pentru mine. Din nou recunosc că iubesc lumea, natura şi tot ce ţine de ele şi faptul că sunt adept al bunătăţii interioare şi exterioare. Dacă asta ar fi o greşeală atunci aş plânge, dar aşa cum nu este, mă auto dezamăgesc pentru că dragostea mea tinde spre a fi o greşeală.

Uneori nu pot să îmi explic cum şi de ce se întâmplă anumite lucruri, mai ales nu pot să-mi dau seama ce am sau ce a cauzat starea mea de melancolie. Pot doar să trec mai departe cu mici speranţe de a afla asta într-o zi cu soare. Tot din vina mea am pe lângă mine şi oamenii pe care îi am. Asta pentru că am vrut ca ei să vadă că sunt acceptaţi de mine aşa cum sunt şi pentru a primi eu o a doua şansă, fără să mai cer iertare, când vom fi prieteni şi voi face un pas greşit, dar (DAR) şi din cauză că sunt slab.

Au existat încercări de a-mi elimina aceste slăbiciuni şi pentru câteva secunde am reuşit. Aşa este codul meu genetic construit. Probabil am nevoie de o eroare imensă în viaţă pentru a scăpa de personalitatea asta influenţabilă şi moale. Ceva care să mă marcheze. Dar cum în această privinţă nu sper, nu cred şi nu îmi pun şansele, nu voi face asta prea curând sau vreodată… Nu de alta, dar nu ştiu cât de pregătit sunt pentru a suporta ceva urât în aşa fel încât să mă schimb radical.

Rămâne de văzut care este probabilitatea ca asta să se întâmple când voi fi independent şi liber. Acum începe un alt joc al aşteptării.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *