Mi-am văzut visul cu ochii

Acum trei ani, toată pasiunea mea pentru fotbal a fost la cote maxime, chiar dacă am fost eliminaţi din competiţie. Am fost alături de echipă trup şi suflet. I-am susţinut şi am sperat pentru ei. Întâmplarea, ca de fiecare dată, şi-a făcut de cap. Nu poate nimeni să îi facă ceva. De atunci, involuntar mi s-a format un ideal, pe care l-am descoperit astăzi.

Totul trebuia să fie cum am plănuit, cum am visat cu zâmbetul pe buze şi cu gândul departe. Nicio forţă a naturii nu schimbă acţiunile oamenilor, fie ele şi de schimbare a lumii. Dacă nu îţi iese, nu îţi iese şi gata. Pot să mă mai plâng undeva? Tensiunea trăită în timpul meciurilor, rivalitatea umăr la umăr, câştigarea campionatului de fotbal, fericirea de după şi sentimentul de finalitate simţit la terminarea celor patru ani de liceu ar fi fost cu mult mai frumos, faţă de povestea tristă de acum.

Un gol în ultimul minut a schimbat radical de ordin mare situaţia. Lupta a fost dusă până la loviturile de pedeapsă la care nu am reuşit să ne impunem. La fluierul final am plecat toţi capul şi ne-am îndreptat spre vestiare cu durerea gândului că dacă am fi făcut fiecare puţin mai mult, eram în locul celor care săreau de bucurie în sala polivalentă. S-a creat confuzie pentru că toţi aşteptam acest campionat de ceva ani încoace şi aveam certitudinea că nimic nu ne va sta în cale.

Să-mi vină să mă iau de păr şi să ţip? Îmi păstrez calmul, rămân tăcut, înghit în sec, suport usturimea din genunchi şi îmi accept consecinţele rezultate din greşelile mele. Greşeala a fost făcută. Până la urmă a fost un meci de fotbal, dar reuşesc rapid să îl compar cu idealurile mele şi situaţiile care ar putea foarte uşor să mă pună în ipostaza de a da greş.

Acest campionat a fost la fel de gândit ca şi examenul de bacalaureat ce va urma. Cu toată pregătirea şi exerciţiile pe care le-am făcut şi le fac, pot foarte simplu să nu am rezultatul mulţumitor, ba mai mult să fie mult sub aşteptări. Prin asta mi s-a demonstrat că oricând te poţi împiedica.

Mi-am văzut visul cu ochii din momentul în care am condus echipa adversă. După asta, totul are o întorsătură usturătoare şi o poveste asemenea.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

2 thoughts to “Mi-am văzut visul cu ochii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *