Încă o zi

Ora 9:24. O maşină trece claxonând pe strada de lângă casa mea. Deschid încet ochii cu gândul la ce aş mai putea face pentru a salva această vară. Ideile îmi trec rapid prin cap şi nu apuc să prind nici una. Am uitat ceva. Aseara mi-am propus ca astăzi să fac ceva. Nici acum nu-mi amintesc, numai melodia pe care am ascultat-o aseară înainte de culcare. Buzele tot uscate le am de câteva zile de la vânt.

Oftez şi mă gândesc că azi este Joi şi zilele trec atât de repede că nici nu o să-mi dau seama când va începe liceul. Ies din cameră şi când ajung afară simt o adiere rece de vânt cu o culoare maronie. Mă îngrijorez mai tare şi mi se demonstrează din nou că nu am ce face în privinţa timpului. Momentele continuă până ce ajung în camera mea. Îmi respect obiceiul, aprind PC-ul, verific mailurile şi de această dată cu o voinţă ceva mai mare de a citi şi alte bloguri în afară de cele din mica mea listă. Din una în alta, fac cum fac şi descopăr că astăzi este Vineri :O.

Mi-am luat o palmă pe neaşteptate. Adică unde-i ziua pe care am pierdut-o la numărătoare? De când a început săptămâna am tot numărat zilele şi azi îmi dau seama că am pierdut una? Nu ştiu cum mi-a fost furată, dar bănuiesc ceva: cred că am devenit banal. Asta măreşte dorinţa de a începe cât mai repede liceul :-ss.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

2 thoughts on “Încă o zi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *