Înapoi acasă

“În sfârşit Braşov 8->, Piaţa Sfatului!”. Asta aş fi spus dacă aş fi reuşit să vin cu impresii la cald din vizita de 3 zile la Braşov :D, cum speram înainte să plec. Ca de fiecare dată am rămas frumos impresionat la vizitarea unui oraş clasic, după Sibiu: Braşov ;;) Idei despre acest articol le-am scris pe telefonul meu, pe parcursul celor trei zile în care am stat acolo.Mă pregătisem şi cu versiune pentru mobil pentru a accesa şi a posta ceea ce doream pe blog, dar nu a fost să fie. Chiar nu am găsit pe nimeni cu internet pe mobil (lumea o ia razna >:) )

Imediat la o oră şi jumătate după ce am ajuns în oraşul cu pricina am avut spectacolul. Bineînţeles ne-am cazat la hotel, toate cele, apoi am mers în Piaţa Sfatului unde am susţinut spectacolul propriu-zis. Nu a fost ceva stresant, pot spune chiar că m-am relaxat în timp ce jucam (există o diferenţă între dans şi joc – am aflat ceva la Braşov :D). Mi-a făcut plăcere să admir clădirile de pe scenă. Ba mai mult, după spectacol, am făcut o mică vizită pe aproape şi am reuşit să mă minunez şi la Biserica Neagră 8->. Mi-a părut rău că nu am intrat în ea :-s. Alte elemente care mi-au atras atenţia au fost oamenii, atmosfera din oraş şi entuziasmul turiştilor de a admira tradiţiile româneşti.

Braşovul mi-a lăsat o urmă de plăcere în tot ceea ce înseamnă România. Părea mic de la clădirea de pe muntele unde am urcat sâmbătă şi am admirat lumina care îl făcea să strălucească. De mult nu mai văzusem un aşa peisaj 8-> În aceeaşi seară am mers pe joc câţiva kilometrii până la hotel. M-au cam durut picioarele – ce să mai conteze? Am profitat din plin de aerul curat şi de atmosfera din noapte prin oraş şi am continuat drumul pâna la hotel.

După ce am ajuns cu bine, în cele din urmă,m-am relaxat cu colegii din ansamblu la o bere, un vin la balconul de la etajul trei. Şi de acolo se vedeau o parte din munţi şi nu a fost nimic care să mă dezamăgească. Printre cele mai relevante lucruri care-mi vor aminti de această experienţă, a fost şi întâmplarea cu poliţia :-” Cam pe la ora 02:00 eram tot la trei cu un coleg. Rămăseserăm numai noi şi ascultam ceva muzică (Connect-R-Vara nu dorm). Şi melodia o să-mi amintească de asta >:) Aşa. Şi au venit oamenii la noi. Presupun că au fost chemaţi de cei de la doi pentru nebunii de acolo, dar cum plecaseră înaintea noastră, ne-au luat pe noi la întrebări. Ce să facem, cum să facem să nu o ardem :-s. Ne-au cerut buletinele x_x. Am mers la camera noastră şi colegul meu i l-a dat imediat unuia dintre poliţişti. Eu am intrat în cameră şi nu ştiam ce să fac, să îl dau, să nu-l dau. În cele din urmă am ieşit fără el şi i-am dat un nume fals. Greşeală! Şi-a dat poliţistul adjectiv seama, ba chiar m-a verificat cu a lui staţie şi înghiţisem găluşca :-ss. Până la urmă i-am zis numele şi m-a verificat încă o dată. Surprize, surprize: ce staţie o fi avut că a scos omu` pe ecran şi poza din buletinul meu. Mi-a arătat-o. Eram ruşinat şi speriat. A început să înşire motive pentru procesul verbal. Ajunsese departe de 600 de lei. Nu am crezut că-i aşa de serios şi până la urmă nici nu a fost. Ne-a explicat ce şi cum cu nelegitimarea, consumul de alcool şi disturbarea liniştii publice (cu care nu aveam trabă). Cum spuneam, am scăpat lejer cu un avertisment verbal. Era şi culmea să plătim o sumă frumuşică domnilor. Doar am venit să ne relaxăm, nu să plătim amenzi. În fine :D.

Starea mea generală nu era una prea pozitivă, din simplul fapt că eram oarecum singur (eu şi concepţiile mele:-??), însă ultima seară a fost chiar neaşteptată. Am cunoscut alţi oameni faţă de cei pe care îi ştiu eu, am cunoscut alte persoane cu un simţ al distracţiei aparte. M-au împresionat şi m-am simţit excelent alături de ei. Mi-am dat seama că România are multe feluri de oameni. Eu i-am cunoscut până acum pe ceilalţi. Adevăraţii oameni încă aşteaptă să îi cunosc, la fel cum aştept şi eu. Cum spunea şi profesorul meu de jocuri în acea seară, “Oamenii ăştia ştiu să se distreze!” M-am convins într-adevăr şi eu.

Acum referitor la blog, o să reintru în ritm cât mai repede posibil. Campania Cunoaşte-mă rămâne deschisă până săptămâna viitoare unde voi decide ce şi cum. Asta depinde cel mai mult de voi, dragi cititori 🙂

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

4 thoughts to “Înapoi acasă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *