Împrejurimi

Puţin nostalgic, după mica plimbare prin Timişoara, constat cu mare tristeţe că nu îmi va fi uşor să îmi mulţumesc sufletul. În afară de plăcerile fizice de care probabil voi avea parte, sufletul nu îmi va fi împăcat nici până să îl simt atins de o pulsaţie a inimii.

Mergeam pe străzi şi priveam în ochi fiecare persoană pe care o întâlneam. Vedeam clar cum fiecare este o altă persoană şi încet îmi schimbam privirea din ochii respectivei. Fiecare fată, era frumoasă, însă mă dezamăgea privirea ei, era gingaşă, însă mă nemulţumea entuziasmul de a păşi înainte, avea un mod aparte de a mă privi şi mă atrăgea, însă îmi inspira neîncredere şi mă îndepărta. Aş fi vrut ca una dintre acele fete, să mă privească la fel cum priveam eu. Mi-am pierdut încrederea că mai există cineva pentru mine şi aici.

Tot cu gândul la ziua de mâine, respectiv luni, degeaba încerc să îmi distrag atenţia de la suflet. El îmi dă puterea de a continua. Poate nu sunt cine mă cred, dar sunt sigur că voi fi ceea ce îmi doresc. Este adevărat cum în fiecare privire pe care o primeam astăzi, îmi doream să o văd pe care care este acum la mare depărtare de mine. Iar am intrat în stări de tristeţe, iar emoţiile mă pândesc la fiecare ochi deschis spre visare. Ar fi frumos ca povestea de iubire (cea de acum sau alta din viitor) să se facă mai bine simţită, fizic.

Am plecat de acasă pentru a întâlni alţi oameni şi am ajuns într-un loc în care nimeni nu mă cunoaşte. Asta mi-am dorit, asta am primit. Greul vine în momentul în care am tendinţa de a cădea pradă singurătăţii – cea pe care o iubeam, iar în ultimul timp nu i-am mai acordat atâta dragoste. Sunt singur şi nu-mi este bine. Poate mă înşel, iar mâine mi se va întâmpla o minune, dar pot doar să sper. Şi bineînţeles, este şi posibil ca eu să aberez acum (şanse destul de mari). Trebuie să recunosc că tot ceea ce am spus, am spus în necunoştinţă totală de cauză a sufletului meu. Acesta are doar o tendinţă de a cădea în impas.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

3 thoughts to “Împrejurimi”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *