Gânduri

Clar am o problemă. Sărbătorile ar trebuie să fie un motiv de bucurie, dar din câte simt, este un motiv de întristare. De ce? Pentru că ştiu că nu pot să fac ceea ce doresc. Adică să fim independenţi, să trăim în afara timpului, doar noi, să avem zile de neuitat, zile care să-mi umple golurile din aceeaşi perioadă ale anilor anteriori. Cine? Noi. Care? Eu şi cealaltă parte a mea, perfecţiunea pe care o caut de o viaţă :-<. Ştiu că visez mult şi sper şi mai mult, dar în acelaşi timp ştiu şi cum visele nu se împlinesc sau se spulberă sub ochii mei. Woow! Iar ştiam asta şi nu sesizam.

Când respir simt cum îmi trece un fior rece prin plămâni. Mă gândesc la ale mele şi mă doare şi mai rău. Este puţin cam peste legile fizicii ca de la un sentiment necunoscut să ajung la simţul fizic :-s.

Îmi este greu să recunosc cum mă simt singur pentru că îmi este puţin ruşine. Nu vreau să fiu întrebat “De ce?” pentru că nu ştiu să răspund. Mă aflu iar în starea aia de “am nevoie de …, de … şi de …”, “uită-te şi la mine şi întinde-mi o mână”, “stai lângă mine şi fă-mă să te simt” sau ceva de genul ăsta. Pe scurt singurătate. Veşnica singurătate.

Stau şi mă gândesc aşa, oare cum pot unii să aibă ceea ce nu am eu şi tot să nu fie mulţumiţi. Răspuns, ei nu şi-au dorit niciodată ceea ce nu am eu :-<. Dar dacă vreau ceva, cum pot să nu-mi doresc asta? Nu-i posibil să primesc ceea ce nu vreau.

Sunt greu de cap şi de înţeles, nu? Ştiu. Nici eu nu mă mai înţeleg. Chiar am nevoie de o minune în viaţa mea. Sunt descurajat, dezamăgit. Reeeeepede ajung aici. Ce bine mi-o fi şi miee :-<.

De fapt, nu. Am ceea ce mi-am dorit. Am partea aia pe care o caut. Am jumătatea care credeam că-mi trebuie, dar este posibil să nu fie cea potrivită. Clar. Şi acum ce pot face? Să sper că ce? Nu vreau să mai sper nimic pentru că iar o să cobesc şi iar o să rămân cu ochii în soare şi cu speranţele mele în ochi.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *