Gând timpuriu

Mă ştiu că întotdeauna după o vară bine trăită, un eveniment important, o întâmplare fericită sau ceva care să-mi rămână în amintire, încep să simt în inimă o greutate apăsătoare care îmi lasă un gust oarecum dulce: despărţirea. Elementul cel mai semnificativ care mă umple de melancolie când ceva ia sfârşit este plecarea trenului din gară. Unul dintre acele momente ar mai fi şi sfârşitul unui an şcolar. Nu că s-ar lega relaţii prea strânse cu toţi colegii, dar printre ei rămân zâmbetele unor persoane speciale care mă schimbă, poate şi ele se schimbă, se definesc adevărate sentimente de prietenie capabile să şteargă o lacrimă când viaţa ne surprinde neplăcut cu ale ei. Şi tocmai dorul de acele zâmbete îmi creează starea de nostalgie neştiind când le voi revedea.

Nimic nu este infinit şi aici mă refer la viaţa din liceu. Recent am început să mă gândesc la ce se va întâmpla după clasa a XII-a. A fost o revelaţie neplăcută. Am rămas blocat când mi-am dat seama că asta mă va aştepta şi pe mine peste încă un an. Hai că după opt ani de gimnaziu ne-am mai văzut noi, am mai interacţionat, dar după patru ani de liceu? Aici ne-am adunat din apropieri, ne-am cunoscut, ne-am plăcut sau nu, dar am gândit la fel. Spre deosebire de generală, unde eram nişte copii dornici de aventură şi distracţii copilăreşti, aici chiar am devenit alţii. Ni s-au finisat personalităţile, percepţiile despre lume şi cel mai trist… am crescut.

Timpul nu aşteaptă după nimeni şi nu iartă nici o secundă din a noastră viaţă. Şi asta mă întristează din nou. Cu greu îmi pot imagina cum vom putea întreţine adevăratele prietenii. Îmi vine să plâng :-<. Ştiu că cei mai mari au trecut prin asta, ştiu că nu a fost uşor, ştiu, dar ce pot face să nu accept asta? Rămâne numai speranţa…

Despărţirea este un regret dulce.

William Shakespeare

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

5 thoughts on “Gând timpuriu

  1. Vei trece la o alta etapa a vietii, vei cunoaste oameni noi, vei invata de la fiecare cate ceva. Daca te-ai apropiat destul de vreun coleg probabil prietenia voastra va continua.

  2. POATE PE UNII COLEGI NU-I VEI VEDEA mult TIMP ,VOR PLECA in AUSTRALIA ,SIRIA( DE CE NU…) ,DAR VEI VEDEA CA AU RAMAS PRIETENII TAI,CHIAR DACA VA VETI INTALNI PESTE 20 ANI… IAR PE ALTII CU CARE ,POATE,TE VEI INTALNI ZI DE ZI II VEI SIMTI STRAINI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *