Eu nu ştiu cum este

De multe ori, recunosc, supăr persoanele dragi, uneori chiar îmi vine să plâng pentru asta. Când ştiu că urmează să fac o greşeală trăiesc cu teamă momentul, curios şi eu dacă reuşesc din nou să o fac şi când vine secunda în care ne întâlnim nu mai am nici o suspiciune pentru că bănuielile mele se adeveresc, din păcate. Şi nu o fac intenţionat, să nu se înţeleagă asta. De obicei, iniţial, fac lucrurile la limita apariţiei acelei dezamăgiri a persoanei pentru care mă chinui un pic să nu-i greşesc.

Îmi dau seama din asta că mie îmi lipseşte ceva. Am o gaură mare de tot în caracter şi anume nu ştiu cum este şi nu pot să fiu supărat pe cineva care mi-a făcut o greşeală, pur şi simplu. Văd şi aud despre persoane care nu mai vorbesc de multă vreme şi mă gândesc cum ar putea un lucru să intre în relaţia lor, oricare ar fi. Eu nu-mi amintesc când m-am supărat pe cineva ultima dată. Nici penultima dată. Nici niciodată? 😕 Sunt puţin confuz. Nu sunt ca ceilalţi, cel puţin asta sper :-s.

Adică au existat discuţii din care puteam să ies cum nu mi-aş dori, dar am ieşit mereu fair-play, încercând să fac tot posibilul să nu duc discuţia la extrem, apoi să regret că cineva drag este cu inima neîmpăcată pentru mine, dar să mai trăiesc cu acest gând x_x. Am principii pe care poate le urmez sau nu, dar nu-mi mai pasă de ele când prietena mea cea mai bună este gata să-şi verse dezamăgirea pe mine, mama îmi spune că am greşit, tatăl îmi repetă că nu fac bine ceea ce fac şi aşa mai departe. Şi totuşi, la cât mă străduiesc eu, tot nu-mi iese cum îmi doresc, simt şi vreau, câteodată :-<.

Nu ştiu dacă să-mi doresc să mă schimb vreodată sau nu, să pot într-o zi să mă supăr pe cineva şi să nu mai vorbesc cu respectivul/a, numai pentru a vedea şi mai ales a simţi cum este. Acum, ca ăsta să fie motivul, mai bine nu. M-am gândit că nu am puterea de a mă supăra pe cineva, sunt slab şi am început să cred asta.

Nu-i corect ce mi se întâmplă. Poate sunt egoist şi nu mă supăr pe nimeni pentru că greşesc mult şi nu vreau să regret? Poate viaţa mă pregăteşte pentru ceva important? Poate aşa a fost să fie şi va fi pentru mine? Poate numai eu cred asta? Poate sunt întrebări fără răspuns? Cineva o să îmi arate calea corectă. Nici asta nu ştiu, dar am încredere în cei dragi mie.

Vlăduţ

A passionate student of life, simple things, nature, friends, Cluj, family, love and other drugs.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *