Emoţii din literatură

Cum spuneam ieri în articolul Prins în plăcere, revin acum cu impresii despre colajul în care, mai spun încă o dată, am avut o foarte mare plăcere de a participa. Bine, plăcerea a constat, în primul rând, în faptul că am avut ocazia de a fi cum, poate în adâncul inimii, mi-aş fi dorit să fiu, adică pe scenă. Să mă simt altfel, să fiu spontan din plin şi să trăiesc fiecare replică pe care a trebuit să o dau sau să o primesc.

În al doilea rând plăcerea a fost să simt că se munceşte totuşi la ceva dacă se doreşte ca acest lucru să se desfăşoare cum ar trebui. Mi-a plăcut pentru că m-am implicat, m-am dedicat şi am avut răbdare, cuvinte sustrase din sloganul pe care îl urmez de ceva timp, slogan pe care l-am dobândit în timp. Totul a fost o experienţă pe care cu greu aş putea să o reîntâlnesc sau chiar nu aş mai putea :-s.

Nu sunt în calitatea de a da calificativul pentru colajul pe care l-am jucat, dar personal sunt fericit pentru tot indiferent de greşelile care au apărut. Fiecare moment de aşteptare, cât de mic, între replici, a fost o pauză, ca liniştea dinaintea furtunii, după care intervenea subtil profunzimea sentimentelor cu care trăiam fiecare cuvânt. Într-adevăr momentele în care bătăile inimii s-au repezit au existat şi ele, mai ales când cuvintele pe care le-am primit au fost spuse în timp ce eram privit adânc în ochi.

Pe de altă parte, au apărut şi sentimente de nostalgie, lăsate în urma corzilor de chitară ale unui coleg. Atmosfera a fost una de vis în cele din urmă, cu ajutorul îngerilor din colaj (să nu mai zic despre faptul că, colega de la 12 A m-a redus la tăcere 8->). Am fost furat de părtile de literatură din care a fost compus colajul, am fost trimis pe valul lin al lumii cărţilor şi gândurile mele au tresărit când am auzit că “poezia este tot ceea ce rămâne după o viaţă trăită”.

Aici numai am descris cum m-am simţit. Vă asigur că într-un articol viitor voi reveni cu poze şi eventual colajul în sine. Aştept şi eu cu nerăbdare să mă revăd, să mă văd mai bine… “să mă conving că acolo unde e literatură e viaţă”.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

9 thoughts to “Emoţii din literatură”

  1. ” POEZIA E CEEA CE RAMANE DIN VIATA /DUPA CE O TRAIESTI”-ROBERT SERBAN. PROFA SPUNE-CINE PRIVESTA UN ADEVARAT ELEV PRIVESTA OARECUM PROPIUL SAU CHIP! VULPITA + DARIUS= ”INCHISOARE ALBA”= ALTERNOSFERA… BRAVO VLADUT… 1O CARE-I SI INTRECE!

    1. PRIVESTE! PS.PROFA E OBOSITA… EA =ORA DE LITERATURA ERA ATAT DE FRUMOASA INCAT A RAMAS LA FEL DE FRUMOASA SI-N CONTINUARE… ”AER CU DIAMANTE”

  2. ”POEZIA E CEEA CE RAMANE DIN VIATA DUPA CE O TRAIESTI”-ROBERT SERBAN,POET PE CARE IL GASESTI PE FACEBOOK! VEZI SI-”AER CU DIAMANTE”

  3. Ca si spectator pot sa spun ca a iesit foarte bine , si a fost mai interesant decat parea la repetitii , iar toate celelalte elemente : partile de literatura , dar si muzica care a fost superba , au facut sa iasa o sceneta destul de interesanta de privit …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *