Demonul

Sânge de demon prin mine curge,
Şi inima simt cum pulsează frig
Puţini cei care pe suflet mă pot unge
Şi mă pot face un înger să devin.

E prea frumos să dorm adânc,
Închis în visul de cusur
Şi doar cu soarele pot să paşesc
Pe un tărâm plin de nebuni.

Am fost răcit de focul iadului
Ce n-a putut să mă cuprindă,
Cu timpul poate voi deveni
Acea fiinţă pe care o văd într-o oglindă.

Şi sunt un demon părăsit
Ce încerc să mă ascund în întuneric,
Dar focul ce pe inimă arde mohnit
Mă dă de gol tot timpul.

Începe să se aprindă acea flacără din mine,
Mă dă de gol din ce în ce mai mult
Şi simt că înnebunesc fără tine.

Nu pot să dorm sau dacă aţipesc
Pe tine nu pot să te visez.
Şi uşor uşor încep să mă îngrijorez…

Un demon părăsit
În liniştea deplină
Doar cu focul lângă el
Care plânge şi suspină.

Sper că n-ai plecat din ale mele vise
Să stau închis în negrul meu
Şi cu luminile stinse.

A încetat să ardă focul ce m-a cuprins,
Se pare că frigul iadului l-a stins.

Nu te mai vad… nu te mai simt…
Îmi spun că totul e bine, dar stiu că mint,
S-a stins… a ars… s-a dus tot…
E numai scrum în mine,
Sentimentele poate s-au stins
Dar se vor aprinde lânga tine.

Autor: Gruia Bogdan

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

6 thoughts to “Demonul”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *