De ce…?

Altă întrebare fără răspuns.
Vor urma mai multe, dar veţi vedea pe parcurs…
De ce am o aşa viaţă?
De ce în mine nu mai e nici un strop de speranţă?
De ce am în minte mereu?
Fă tot cu suflet, chiar dacă îţi e greu.
Dar şti ce?
Cât să-mi mai repet,
O să fie bine tot,
Dar simt că nu mai pot.
De ce nu te găsesc?
De ce eşti acea persoană pe care abea aştept s-o întâlnesc?
De ce până acum am dat doar de belele?
Numai cu ei şi la antrenamente m-ai scapat de gândurile rele.
De ce sunt chiar aşa?
De ce persoana pe care o plac nu mă place şi ea?
Oare nu stiu ce să aleg?
De ce inima îmi dictează întotdeauna invers?
De ce doar pe câţiva îi interesează persoana mea?
De ce pe tine nu te doare nici undeva?
Dar şti ce? Îmi pare bine.
Am început să uit de tine…
Nu mai plâng pentru că s-a terminat,
Ci zâmbesc pentru ce s-a întâmplat.
M-ai facut să-mi dau seama,
Şi nu voi mai repeta greşeala…
De ce au rămas câţiva în viaţa mea
Cu care îmi voi continua povestea?
Vor mai fi şi altele ca tine în viaţa mea,
Dar nu garantez că va fi la fel ca povestea asta…
Mă uit din nou la fix şi sper că nu eşti tu
Defapt am încetat să sper
Ştiind că tu eşti cu el…

Autor: Gruia Bogdan

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

4 thoughts to “De ce…?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *