Tu eşti noiembrie a mea

Dorinţa de a trăi ca în filme m-a regăsit din nou după ce am vizionat filmul “Sweet November”. Acest film din 2001 a reuşit să mă aducă în pragul emoţiilor pe care de mult nu le-am mai simţit în profunzimea lor.

Încercările Sarei de a-l schimba pe Nelson (rolurile principale) de-a lungul poveştii lor, au avut poate rezultatele la care se aştepta, dar în rândul cinefililor clar a lăsat o urmă adâncă de semne de întrebare despre altă posibilitate de terminare a poveştii. Cel puţin pentru mine finalul a fost marcant, asemănător cu alte finale precum cele din “A walk to remember”, “The last song”, “Titanic” şi alte producţii mari (după părerea mea).

Sigur, viaţa din film poate fi atât de frumoasă pe cât pare numai dacă este “observată” de cine înţelege. De aici am şi acea dorinţa de a avea şi eu parte de o asemenea întâmplare. Ştiu că aş cere prea mult dacă aş face-o, dar ar fi minunat.

Perfecţiunea de care a dat dovadă Sara, m-a făcut să mă îndrăgostesc de personajul ei şi să îl urmăresc şi mai îndeaproape pe parcursul filmului. Mi-a transmis şi misterul pe care l-a avut asupra lui Nelson şi evenimentele au prins o culoare nostalgică după o vreme.

Finalul a lăsat în urmă alte semne de întrebare la care voi reflecta o vreme, dar asta pentru mine, aşa să mă leg de gândurile mele. Poate mă va ajuta cumva :).

În altă ordine de idei, tensiunea care mă cuprinsese a oftat şi m-am eliberat de ea. Aveam nevoie de un film (de fapt doua; “The lucky one” înainte de “Sweet November”) pentru a mai strânge puţină duioşie şi picături de dragoste care să-mi inspire visare.

Vă las trailerul filmului în cazul în care doriţi să-l vizionaţi:

Până data viitoare

Mi-a lipsit picătura de răbdare şi mi-am făcut de cap. În loc să aştept versiunea completă şi o mai bună calitate a filmului care mi-a marcat adolescenţa, American Pie, l-am descărcat şi l-am şi vizionat. Plăcerea de a-i revedea pe vechii prieteni din liceu, Jim, Kevin, Oz, Finch şi Stifler, a fost maximă. Acum cu vieţile lor separate, schimbaţi parţial sau total, cu problemele lor, în cele din urmă tot au reuşit să mă facă să simt acel sentiment din primele părti, promoţia ’99 8->.

Cu toate că a fost comedie, am trait această ultimă parte ca parte din viaţă. Am tratat totul cu nostalgie şi m-am regăsit printre personaje. Şi-au făcut apariţia şi momente de aur care, sunt sigur, nu puteau lipsi.

Pe parcursul acestei serii am primit lecţii de viaţă (rar momente în care las filmele să mă marcheze). Ultima afirmaţie din American Reunion (American Pie 8) mi-a dat speranţă că ar mai urma 9 (ca şi în Fast and Furious) ;;), zic şi eu 😀

Personal vă recomand toată seria cu cea mai mare plăcere. Filme ce merită vizionate şi trăite 🙂

Crezi în fantome?

Scriu acest articol surprins în continuare de seria Fast and Furious. După ce am văzut şi ultima parte, Fast Five am început să am sentimentul că va urma un “Fast six”, să zicem >:)

Acum vă întreb: câţi dintre voi aţi văzut ultima secvenţă din Fast Five? Mă refer la secvenţa în care este raportată lui Hobbs o deturnare a unui convoi militar în Berlin. Dosarul suspectului conţine o poză cu Letty iubita lui Toretto (Vin Diesel) ucisă într-o confruntare cu maşini, în Tokyo drift. A fost picătura care a umplut paharul emoţiilor mele. Numai din această cauza aş putea să va recomand vizionarea întregii serii.

În cea mai mare parte, toată seria a fost plină de evenimente la care nu m-am aşteptat, fapt care mi-a plăcut cel mai mult şi care m-a făcut să exclam la fiecare secvenţa uimitoare: “Băăi mă laşi?” :)) Energia emanată de film nu a fost prea îndurătoare cu mine şi a dat pe jos cu toate emoţiile mele. Chiar dacă în film nu este prezentă prea mult drama, în rândul celor care vizionează, apar astfel de urme, puţin dar prind bine la toată acţiunea captivantă din film.

Meet Joe Black

Sa ma scuze Monica, dar nu am ce face. Am vrut sa vad un film si ce m-am gandit, hai pe C.L.M’s Blog sa caut ceva ca tot mi-a placut mie 500 days of Summer 8->. Si unde-i o bucata de frumusete, se gaseste si o gramada. Asa am facut, am intrat pe blogul ei si am cautat “movie time”. Am gasit printre altele Meet Joe Black. Repede pe imdb sa vad nota :-“. Nu este asa de mare si mi-am zis ca nici filmul nu o sa fie cine stie ce, dar din moment ce era o recomandare clar nu mai conta nimic. L-am descarcat si l-am vizionat.

Am ramas putin surprins la inceput pentru ca nu ma asteptam la un asemenea eveniment care a schimat cu totul povestea filmului (acum mi-am dat seama de unde era videoclipul cu acel accident pe youtube semnat ca “funny video”).

Filmul m-a lasat frumos marcat prin emotiile pe care mi le-a dat in a doua parte, spre final, si m-a tinut cu sufletul la gura pana la terminare. Am anticipat si eu cateva intamplari, dar au fost altele care, chiar m-au lasat cu gura cascata.

Ce sa mai zic de Anthony Hopkins (in rolul lui William Parrish), Brad Pitt (Joe Black) si frumoasa Claire Forlani (Susan Parrish) care si-au jucat rolurile splendid, in special Anthony Hopkins, rol in care m-am regasit in mare parte.

Am plecat cu ideea de a-l recomanda din momentul in care mi-am dat seama ca nu este un film oarecare si are o urma psihologica ce te face sa te gandesti serios la cum sta treaba acolo, apoi revii la realitate si realizezi mai multe lucruri.

P.S: M-a nemultumit putin sunetul, dar am dat boxele mai tare:D

 Va las trailerul si chiar va invit sa il vedeti:

500 days of Summer

Recomandarea a plecat de la Porcu.

Revenind la film, singura chestie care nu mi-a placut a fost faptul ca nu tinea ordinea zilelor petrecute cu Summer. Acum era in prima zi, dupa in ziua 37 apoi in ziua 100, revenea la ziua 15, 345 si tot asa.

Observ ca pe ImDB are o nota bunicica in comparatie cu alte filme din aceleasi categorii.

De-a lungul povestii, se pune in evidenta drama lui Joseph Gordon-Levitt, in rolul lui Tom, de a nu fi de acord cu Summer in ceea ce priveste o relatie fara urmari serioase. Ce imi place la acest gen de filme, peisajele in care actorii sunt pusi in momentele de singuratate, un fel de loc al amintirilor care il au de o viata. Despre final pot sa spun ca a fost destul de neasteptat, la fel cum au fost si intamplarile si evenimentele din viata lui Tom.

Va invit sa vizionati trailerul: