Amalgam de gânduri

Încă nu sunt acasă. Tot plecat şi tot cu gândul acolo. Foarte subtil îmi ţin fericirea în frâu, fericire venită de mult timp din cauza faptului că am absolvit primul an de facultate. Toate planurile pe care le-am gândit mai mult sau mai puţin bine pentru a ieşi cu capul sus, şi-au găsit rostul într-un final. Încet, încep să privesc mai îndeaproape viaţa mea personală şi mă întristez.

De la decizia mea de a mă rupe de tot ceea ce ţine de “acasă”, până la urmărirea obiectivelor pe plan profesional, ca mai apoi, atingerea lor, lucrurile au mers bine, să zicem. Clar, am uitat de mine în tot acest timp, mi-am tăiat firul şi m-am lăsat dus de valul momentelor create zilnic de orişicine mi-a ieşit în cale. Am permis să mi se întâmple multe, să mi se spună la fel de multe, însă nu am permis să-mi fie mai bine. Doar sacrificii şi compromisuri. Am tăcut. Am păşit mai departe în linişte. Acum, am început să mă gândesc că undeva în viitor îmi va fi mai bine decât celorlalţi pentru că, în continuare, îmi aduc aportul în obţinerea experienţei profesionale şi personale, în loc să merg la munte, mare sau te miri prin ce excursii, exact aşa cum fac tovarăşii, colegii şi prietenii mei. Mă simt puţin nedreptăţit de situaţie, dar eu am aranjat lucrurile astfel încât să se ajungă aici, corect?

Nu ştiu dacă este adevărat că îmi place prea mult acest efect. În curând voi fi acasă. Că la un moment dat mă voi plictisi şi acolo şi voi dori să mă întorc în Timişoara, să fie un clişeu? Tare îmi este teamă să nu se ajungă acolo. Şi da, îmi este dor. Vreau să-i aştept pe ai mei părinţi şi soră, să ma ia din gară. Să le zâmbesc cu lacrimi în ochi atunci când vor fi ajuns. Să fug spre ei şi să-i strâng infinit în braţe. Să îi simt din nou ca acum luni bune când i-am îmbrăţişat şi i-am lăsat să plece fără să le spun că îi iubesc! Să mă ducă acasă şi să mă trateze iar ca pe copilul lor, care şi-ar fi dorit mai mult ca orice să nu-i părăsească.

Ai crescut, acum eşti mare. Odată şi-odată trebuia să pleci. Lasă! Ie bine acolo. Mergi liniştit la facultate, învaţă ca să ajungi om mare. Ie trist, da` asta e viaţa. Toţi îmbătrânim şi mergem pe drumul nostru.

Mi-a zis tata într-o zi la telefon, când i-am zis că îmi este dor de ei. Am tăcut şi m-a încurajat. Am zâmbit nostalgic apoi.

Prietena mea cea mai bună, pe care am recuperat-o într-o bună zi, mă aşteaptă şi ea acasă. Nu mi-am văzut-o de patru luni, ultima dată după alte şase luni şi ceva. În vacanţa de Paşte ne-am întâlnit în gară. La rugăminţile ei, am luat bilet doar până în Craiova. Ce bucuros am fost să-i văd figura, la fel de rotundă şi fină ca şi în liceu! E la fel cum o ştiam. Plină de viaţă, impulsivă şi o… năzbâtie de om. Nu am cum să nu o simpatizez. Este unul dintre foarte puţinii oameni care au putut să aducă ceva remarcabil şi valoros în viaţa mea.

Mă gândeam la relaţia de un an şi ceva pe care am avut-o. Da, am iubit-o pe fata aia şi am să-mi dau seama dacă o mai iubesc, abea după ce am s-o revăd şi pe ea. A crescut în ochii mei în tot timpul în care am fost plecat. A început să citească mai mult, să vadă lucrurile din viaţa ei, altfel. Am vorbit mai puţin cu ea în ultimul timp, dar am putut să o analizez după scrierile de pe blog. De puţinele ori în care am mai vorbit la telefon, aveam momentele mele de tăcere în care intervenea ea şi parcă, cu aceeaşi duioşie şi seriozitate aşteptând un răspuns întemeiat, mă întreba ce am. Ca atunci când eram împreună, vorbeam la telefon şi nu-mi convenea mie ceva, eram supărat sau îngândurat. De fiecare dată când făcea asta mă amuza pentru că mi-o imaginam aşa mică cum e ea şi aşa de serioasă cum vroia ea să pară. Dar o văd la fel de copil cum o vedeam atunci când o ascundeam în braţele mele în serile luminate doar de stele şi lună. Sunt tare mândru de cum a crescut. Mica de ea!

Viaţa de aici nu mi-a permis să iau decizii personale clare. Zic de sufletul meu. Am fost tare instabil sentimental, nu am ştiut ce vreau, am fost respingător şi am creat impresii proaste şi probleme altora. Acum nu prea îmi pasă de ei pentru că am văzut cu ce oameni am de-a face şi mai ales, ce să discut cu nişte needucaţi? Mna. Nici nu intru în detalii.

Acum, când am găsit ceva libertate de gândire, parcă se limpezesc lucrurile şi regret câteva întâmplări. Le regret pentru că am fost distras de alte prostii, în loc să acord o mai mare atenţie către ceea ce ar fi trebuit, către ceea ce ar fi contat.

Nu am fost amatorul aventurilor de-o noapte şi nici nu am vrut asta, chiar dacă trec cu vederea câteva seri ieşite din comun să le zic aşa, însă aş fi putut să fiu mai atent cu mine. Poate una dintre acele câteva fete a simţit ceva mai mult pentru mine şi eu am făcut pe măgarul, iar acum acea fată mi-a cam invadat mintea, probabil acum simţind nimic pentru mine :). Am fost cumva rătăcit, în căutare de ceva care să mă scoată din banal, să mă facă să mă simt iubit (?).

Lucruri noi să tot zic că am învăţat. De experimentat nici nu mai discut. Am fost pus în multe ipostaze, dar le-am luat pe fiecare ca un şut în fund, un pas înainte. A fost nevoie de curaj să trec prin toate şi mă bucur că am acordat atenţia minimă pentru a le termina cu bine. Oportunităţi am avut cât cuprinde şi mă bucur. Eu am avut şansele la care alţii nici măcar nu visează, deci cu toate cele menţionate mai sus, sunt un mic norocos în comparaţie cu alţii, pentru că pot prin iniţiativa mea şi şansele pe care le primesc zilnic, să mă dezvolt personal şi profesional. În ciuda momentelor în care tind să fiu omul pe care cei de acasă îl ştiu, sunt mândru să merg pe drumul meu şi să învăţ în permanenţă.

Am să plec, am să mă întorc, alţi oameni dragi mie au să plece, poate n-au să se mai întoarcă, vor veni alţii… Aşa este viaţa. Cum a zis şi tata, în viaţă te întâlneşti cu tot felul de oameni. Îmi place acest lucru, este interesant, impulsiv, îmi măreşte curiozitatea, ura pentru unii, plăcerea de a sta ore în şir, pentru alţii şi tot aşa. Tot în jurul meu este trist. Chiar dacă sunt multe puncte pozitive ce ar trebui să mă facă fericit, la un moment dat, se vor termina. Toate. De-aia tot este trist.

Rezumat de vacanţă

Am citit leapşa pe care mi-a pasat-o Aura Rusu, pornită de la Probiu şi chiar dacă nu am ieşit din ţară niciodată*, nu o pot refuza :D.

Deci acum să înceapă leapşa >:):

  1. Munte sau mare?
    Aş alege mare pentru că nici acolo nu am fost. Ce-i drept muntele mă relaxează şi mă umple de energie cu aerul lui tare şi presiunea din urechi :D.
  2. Iarna sau vara?
    Hmmm :-?. Vara îmi place când sunt la bălăceală, când nu, vreau iarnă; iarna îmi place când sunt la căldură, când nu, vreau vară. E ca “Aer sau apă?”. Bine că există timp pentru amândouă. În oricare aş fi, există împrejurări care mă fac să mă simt bine şi asta compensează neplăcerile create.
  3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?
    Clar America. Oriunde în America să mă conving cum stă treaba cu petrecerile alea nebune, cu casele alea aranjate de-a lungul unei străzi şi cu zecile de locuri de vizitat :-?.
  4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?
    *Practic nu am ieşit niciodată din ţară, dar din punctul de vedere al celor de la Orange, da 8-|. Când eram în clasa a V-a, am obţinut media generală 10 la sfârşitul anului şcolar şiii cum se apropia campania electorală, domnul nostru fost primar ne-a organizat o călătorie la Sighetul Marmaţiei. Am mers primii trei cei mai buni elevi de la fiecare clasă din gimnaziu împreună cu alţii de la Caracal, dar ei au plătit pentru acea excursie >:). Eeei bine, după ce am ajuns acolo, printre altele am plecat spre Cimitirul Vesel şi pe drum am primit un mesaj de la Orange cum că am părăsit ţara şi că nu ştiu ce să fac să activez serviciul Roaming. Aici am vrut să ajung şi să spun că am ieşit şi eu din ţară măcar o dată :D. Nu contează cum şi din al cui punct de vedere, dar am ieşit :-“.
  5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
    Chiar în această vară ar fi putut fi Sofia, Bulgaria :(.
  6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?
    Încă nu mă pot hotărî care dintre Sibiu şi Braşov. Aspectul medieval din ambele oraşe mă încântă. Oamenii sunt diferiţi, locurile de vizitat sunt atractive, străzile au o culoare de poveste 8->.
  7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
    Obiective turistice au fost multe, pentru că am vizitat cât de cât România :-?. Unul dintre toate cele care m-au atras a fost opera lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu: Poarta sărutului şi Masa tăcerii. De asemenea şi o plimbare pe malul Jiului m-a bine dispus excelent :).
  8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?
    Păi să zicem de Castelul Peleş? Am fost acolo cu aproximativ 5 sau 6 ani în urmă. A fost plin de mister locul ăla. Mi-aş dori să pot merge din nou acolo şi să aflu despre toate secretele.
  9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?
    Din România, Cluj-Napoca. Din afară mi-am dorit întotdeauna să ajung la Veneţia 8->.
  10. Ce suveniruri cumperi de obicei?
    De obicei caut strict suveniruri care să reprezinte zona pe care o vizitez, astfel să-mi amintesc cu uşurinţa despre locurile unde am fost. Şii cum tot de obicei nu găsesc ce caut, nu prea reuşesc nici să cumpăr. Aşa mă mai îndur să dau o şansă magazinelor de suveniruri şi iau câte o brăţară pentru prieteni, părinţi, soră. Se găsesc până la urmă.

Acum că am terminat leapşa, mulţumesc Aurei Rusu şi lui Probiu pentru ea şi o dau mai departe la Crisego, MissySparrow, Costinel şi cine doreşte să o mai preia, oricum este dată în toată blogosfera ;)).

Excursie pozitivă

Starea pe care o aveam acum câteva zile a dispărut. Cum nu credeam că mi se poate întâmpla aşa ceva, să mă simt atât de urât, aşa nu-mi vine să cred cum în zilele ce au urmat am fost înconjurat de prieteni. Parcă-i prea devreme să vorbesc despre asta, dar nu mai ratez eu momentul ca apoi să apară alte neplăceri.

Şi când zic prieteni, voi nu ştiţi că eu mă refer de fapt la prietena mea cea mai bună, de altfel autoare alături de mine pe blog. Poate am mai vorbit despre prietenie, printre rânduri, în articolele trecute, la fel, şi acolo, tot la prietena mea m-am referit, strict, fără nici o îndoială. Asta, aşa să nu existe vreo suspiciune :).

Şi azi am fost la Brâncoveni, la Mănăstire. Ce pot spune, decât: frumos. Credeam că numai Mănăstirea Cozia are curtea plină de flori frumos aranjate, dar m-am înşelat. Am făcut poze, ne-am plimbat şi relaxat. Cum să nu te umpli de pozitivism şi gânduri bune de la o mănăstire? 8->

Ce părere aveţi de excursia mea, lăsând la o parte data şi ora eronate din poze?:-“

Părţi de Românie

Aşa am numit leapşa primită de la Vienela, căreia îi mulţumesc respectuos pentru că mi-a pasat-o :). Articolul va conţine 7 locuri “minuni ale României”, construite de om. Şi uite că aşa sunt nevoit să deschid sertarul cu amintiri vizuale – poze. Cu această ocazie îmi reîmprospătez memoria şi, de ce nu, încerc să mai retrăiesc momentele frumoase din viaţa mea.

1. Încep topul locurilor pe care le consider frumoase cu locuinţa memorială a lui Avram Iancu (în prezent muzeu), din comuna cu acelaşi nume din judeţul Alba. Am avut onoarea de a consuma câteva minute bune în jurul casei sale şi recunosc, m-a introdus într-o eră mirifică.

2. Ajung în Sibiu, în Piaţa mare, unde, dacă-mi amintesc bine, acum un an fără câteva zile am tot fost absorbit de măreţia şi modelele clasice ale clădirilor care o înconjoară. Bineînţeles nu pot uita de îngheţata pe care am savurat-o 8->.

3. Capodoperele lui Brâncuşi, respectiv Masa tăcerii, Poarta sărutului (numai pe astea le-am vizitat), de la Târgu Jiu. Într-o zi pare prea mult (împreună cu cele de mai sus), dar dacă şti cum să te bucuri de astfel de călătorie, nu-ţi mai trebuie nimic :).

4. Tot în Târgu Jiu nu impresionează podul de peste râu, cât istoria acestuia. La 34 Octombrie 1916 bărbaţii, femeile, cercetaşii şi copiii au oprit năvala trupelor germane.

5. Mai călătorim puţin până în Alba-Iulia la cetate şi admirăm peisajul oraşului văzut de sus. Biserica din cetate nu este nici ea mai prejos decât frumuseţea de până acum.

6. De curând am fost la Braşov şi, cum m-aş fi aşteptat, acest oraş a fost deja trecut pe lista celor preferate :D. Muuulte locuri merită vizitate şi aici, dar în special Biserica neagră. A fost a doua oară când am vizitat-o, dar acum parcă a fost ceva mai înaltă decât prima dată ;)) Nu mă aşteptam să fie aşa de mare. Totuşi îmi pare rău ca nu am reuşit să intru…

7. Revin de unde am rădăcinile şi anume în Oltenia. Personal vă recomand să vizitaţi râul, alături de care am copilărit, Oltul meu cel drag. Puţină răbdare, un strop de încredere şi magia vine de la sine. Pe mine mă minunează de fiecare dată când ies din curte, parcurg 200 de metri, urc pe dig şi ridic privirea.

România este o ţară foarte frumoasă. Orice ar fi afară, oricât de multe ar fi, lucrurile mici încep de aici. Trebuie numai să le dăm o şansă.

Leapşa merge mai departe (desigur dacă doresc să mă onoreze) la Locco Chicco, Bucuros, SebiBu, 2Cuvinte, CoStinel şi cine mai doreşte. Oricum nu am mai primit/dat o leapşă de mult. Acum e momentul >:).

Orasul celor 7 minuni

Buna ziua tuturor !
Probabil cu toţii aţi auzit de Oraşul celor 7 minuni, Caracal, dar nu ştiţi că majoritatea minunilor au dispărut cu timpul.
Ceasul din gară

Singura minune rămasă este ceasul din gară care are pe o parte orele notate cu cifre arabe iar pe altă parte cifre romane.

Cimitirul pe Str. Învierii

O altă minune a fost constituită de faptul că pe o lungă perioadă de timp strada pe care se afla cimitirul se numea Învierii.
În 1877 a fost contruit acest cimitir pt. a fi îngropaţi eroii Războiului de Independenţă, însă cand localnicii şi-au dat seama de acest lucru a fost schimbata denumirea străzii.

Penitenciarul pe Str. Libertăţii

Pe la 1950 strada pe care se află acum Judecătoria, şi unde de la 1848 funcţionau Tribunalul şi un loc de detenţie a primit denumirea Libertăţii. După desfiinţarea închisorii a dispărut si denumirea străzii însă “minunea” s-a păstrat.

Fabrica de pâine pe Str. Foametei

Actuala stradă Craiovei se numea Foametei, iar după construirea fabricii de pâine a început să se vorbească despre o nouă minune, dar la scurt timp s-a luat decizia de a fi schimbata denumirea străzii.

În prezent se vorbeşte despre multe alte “minuni”, dar unele sunt inventate.
Cateva exemple ar fi:

  • Macaraua uitată între blocuri dupa construcţia acestora
  • Incendiul de la sediul pompierilor
  • Porţile de la poliţie au fost furate
  • Biletul de autobuz din gară până în centru era 1,25 lei, iar din centru până la gară era 1,50 lei.
  • Un om şi-a legat capra de o bariera, iar când s-a ridicat bariera capra a fost spânzurată.
  • A fost construită o statuie cu eroi de război cu puştile îndreptate spre Casa Armatei.

Cea mai des auzită este că în Caracal s-a răsturnat carul cu proşti. Legenda s-a creat dintr-o confuzie, există mai multe teorii care contrazic acest lucru. Una dintre ele ar fi că în acel car se afla prostimea(denumirea oamenilor din popor), varianta auzită mai des de mine: era vorba de nişte oameni care veniseră la târgul de săptămâna cu ploşti, iar de la ploşti la proşti a fost doar un pas.

Articol realizat de Mihaela-Lavinia N.